Multumesc. Un singur cuvant. Usor de rostit atunci can il golim de continut, cand il stoarcem de esenta lui adevarata, cand in rostim fara sa il trecem prin filtrul inimi si a ratiuni.
Multumesc. E un cuvant profund. Poarta in el nevoia noastra de ajutor, limitarile noastre, dependenta noastra continua de ALTCINEVA. Cineva care ne poate oferi la un moment dat ceea ce noi avem nevoie.
Multumesc. Cuvantul care sufera cel mai mult din cauza uitari. Uitam….. uitam pur si simplu , uitam sa spunem multumesc celor care au intins o mana de ajutor in viata noastra. Nu vorbesc despre nimeni , vorbesc despre mine. De asa multe ori am uitat sa spun multumesc. Am uitat .. desi in aceasta uitare sta ascunsa o neglijenta premeditata….
Am hotarat sa spun multumesc mai des. Da , sa spun multumesc sotiei pentu lucrurile mici , sa multumesc copiilor atunci cand ma improspateaza cu energia si entuziasmul lor, MULTUMESC tuturor ce au vorbit deschis si cinstit cu mine , Multumesc . Multumesc lui Dumnezeu pentru tot. Cand spun asta sunt coplesit si caut sa inteleg cat de Bun e El cu mine. Am sa spun doar ca nu se poarta cu mine dupa faptele mele…. Multumesc.
Insa gandul care ma infioara cel mai mult e ca exista o serie de oameni carora as vrea sa le multumesc acum dar nu mai sunt aici. Au plecat dincolo …. de viata asta. Imi trec acum prin mine o multime de persoane carora ar fi trebuit sa le spun multumesc mai des si nu mai pot. Imi imaginez intr-o zi cand voi ajunge in cer , alergand sa ma intalnesc cu oameni acestea si sa le multumesc. Pana voi ajunge acolo insa ma voi lupta cu uitarea si eul meu pentu a reusi sa spun multumesc mai des. Poate ca noi toti ar trebui sa facem acela lucru. sa multumin lui Dumnezeu zilnic si celor din jur ordecateori este nevoie. De cate ori vei spune multumesc saptamana aceasta?
Îmi pare bine că te-am găsit. Succes în ceea ce faci aic, şi-n altă parte!