Darnicia Crestina

Ce este al lui Dumnezeu si ce este al nostru?

(Principiul darniciei)

2 Corinteni 9:1-12

Pentru a intelege corect darnicia, slujirea, trebuie mai intai sa avem o imagine corecta asupra suveranitatii si stapanirii lui Dumnezeu. (Exod 9:29, Psalmul 24:1). Dumnezeu este suveran in toate si peste toate! Al Lui este pamantul cu tot ce este pe el, El face tot ce vrea! (Psalmul 135:6). Cand intelegem acest lucru slujirea, darnicia, predarea noastra in mana lui Dumnezeu capata o cu totul alta semnificatie. Al Lui este oricum totul.

Totusi, desi Dumnezeu este suveran peste toate si Stapan, El i-a dat omului putearea si dreptul de a alege.

Noi avem libertatea, neingradita de Dumnezeu, de-a alege sa ne supunem viata suveranitatii lui Dumnezeu sau de a ne razvrati si de a trai in neascultare.

1-      Cine depinde de cine?  In acest context al suveranitatii lui Dumnezeu este evident ca omul depinde de Dumnezeu. Numai omul depinde de Dumnezeu.

2-      Ce este, de fapt, darnicia in acest context?

Atunci cand omul alege sa Ise supuna lui Dumnezeu, impreuna cu vointa sa, el isi cedeaza intreaga viata. Ii supunem lui Dumnezeu tot ce e al nostru: timp, talente, resurse, etc). Darnicia este deci:

a-      In primul rand, un act de ascultare si dependenta: Biblia invata si porunceste ca o parte din resursele pe care credinciosul le administreaza sa fie folosite, investite pentru a sluji scopurilor lui Dumnezeu. (Exemple: Melhisedec, poporul Israel, Isus si apostolii, primii crestini, etc). E un act de ascultare care dovedeste  supunerea si dependenta noastra fata de Dumnezeu.

b-      In al doilea rand, un act de inchinare si cinstire: Ezechiel 44:29. Actul suprem al inchinarii de orice forma este predarea! (2 Corinteni 8:5; Proverbe 3:9). Darnicia ia forma inchinarii atunci cand credinciosul, intr-o atitudine de predare totala, daruieste constient fiind de faptul ca scopurile imparatiei lui Dumnezeu sunt si scopurile lui!

Darnicia nu este un act de caritate pe care il facem la adresa lui Dumnezeu, e dovada ascultarii si cinstirii, e un act al inchinarii ce pune/scoate in relief pretuirea noastra fata de El!

Puterea exemplului!

Puterea exemplului personal

“ Nu orice crestin este un credincios, dar orice credincios este un crestin!”

Fiecare crestin este chemat de Domnul Isus la o viata noua. O viata traita in lumina si ascultare. Oricine primeste si crede mesajul Evangheliei,  oricine crede cu adevarat si Il iubeste pe Dumnezeu,  traieste “altfel” decat restul lumii. Acest “altfel” inseamna o viata transformata si traita in ascultare de Cuvantul lui Dumnezeu.

1-      Cum pot trai o astfel de viata?

Pentru a intelege “cum”, ne putem inspira din exemplul Bisericii din Tesalonic. (1 Tesaloniceni 1:6-10) Cei din Tesalonic au ajuns sa fie un exemplu, au experimentat aceasta transformare a vietii, pentru ca:

–          Au urmat exemplu lui Hristos (v.6);

–          Au primit Cuvantul ( au fost deschisi sa auda si sa implineasca, in ciuda problemelor cu care se confruntau)-v.6;

–          Au renuntat la felul/stilul vechi de viata. (v.9) -vor exista intodeauna lucruri la care sa renuntam;

–          Au inceput sa slujeasca, sa se implice  (lectia trecuta: fiecare are o slujba in biserica)-.v.9;

–          Au inceput sa traiasca cu asteptari sanatoase- v.10 (asteptarile celui transformat sunt in limitele voii lui Dumnezeu).

2-      Impactul   unei vietii traite astfel:

–          Au  ajuns un model, un reper pentru  alti credinciosi (v. 7);

–          Cuvantul lui Dumnezeu a fost raspandit  datorita felului lor de viata (v.8);

–          Au slujit ca si sursa de incurajare si motivare pentru altii (v.8b).

Toti suntem chemati sa fim sare, sa fim lumina. Impactul si influenta noastra e direct proportionala cu integritatea noastra.

Care este locul meu in Biserica?

Care este locul meu in biserica?

1 Corinteni 12:12-27

Este important de stiut ca fiecare are un loc, o slujba in trupul Lui Hristos, biserica. Noi, oamenii, suntem fiinte sociale, menite de Dumnezeu sa interactioneze si sa faca cele mai multe lucruri impreuna.

In acest scop biserica este alcatuita din oameni inzestrati de Dumnezeu cu diferite daruri sau slujbe, toate avand menirea de-a le sluji celorlalti. Frumusetea acestui proces este ca suntem dependenti unii de ceilalti.

Romani 12:3-9 listeaza darurile de slujire in cadrul Bisericii, iar in Efeseni  4:10-16 sunt listate darurile de slujire ce ajuta la zidirea credinciosilor din cadrul Bisericii.

Unde ne incadram noi? Care e darul sau slujba mea in Biserica? Cum pot sti?

Simplu: procesul prin care ne descoperim locul in cadrul Bisericii lui Hristos este urmatorul:

–          Rugaciune: ne rugam ca Dumnezeu sa ne arate si sa ne indrume spre locul si slujba pe care El o are pentru noi. Rugaciunea este cea mai importanta etapa, atat in ceea ce priveste descoperirea locului nostru in trupul Lui Hristos, cat si in ceea ce priveste pregatirea pentru slujire.

–          Evaluarea abilitatilor naturale cu care suntem inzestrati: de cele mai multe ori, de fapt aproape intodeauna, Dumnezeu foloseste oamenii in acord cu inzestrarile lor naturale. E important aici de stiut ca nu exista persoana care sa insumeze natural toate abilitatile si, din acest motiv, suntem dependenti unii de altii. De exemplu Moise, desi un un om tenace, cu abilitati de lider, are nevoie de Aaron sa il ajute in vorbire. Care sunt abilitatile tale naturale? Esti sensibil atunci cand vezi nedreptate? Esti preocupat de detalii?…

–          Procesul de confirmare. Prin aceasta inteleg urmatorul lucru: atunci cand slujim potrivit voii lui Dumnezeu, in locul potrivit noua, slujirea noastra va fi confirmata de roade. Roadele vor confirma ca suntem in locul potrivit. Roadele insa pot sa apara foarte tarziu. In acest caz va trebui sa fim atenti la sfatul si confirmarea celor care sunt maturi spiritual, ne cunosc si pot fi sincerii cu noi (de asta este important sa avem partasie).

In concluzie, trebuie reamintit faptul ca toti avem un loc in trupul lui Hristos. Toti suntem chemati sa slujim si toti suntem de folos. Este foarte important de stiut ca, atunci cand unul dintre credinciosi nu isi ia in serios chemarea in slujire, intreg trupul lui Hristos sufera si e privat de binecuvantarea si plusul pe care il putea aduce acea persoana.

Sa nu fim indiferenti fata de chemarea, slujirea si locul nostru in Biserica!