Despre moaste,…


I- Poziția Ortodoxa
I.1 Aspectul IstoricMoaste
In traditia Bisericii Ortodoxe , este foarte dezvoltata si de o foarte mare importanta , invatatura despre moaste.
Biserica Ortodoxa pretinde ca moastele sau relicvele diferitilor sfinti au fost cinstite cu inchinare si respect , inca de la inceputurile crestinismului. Biserica Ortodoxa sustine ca omul inainte de acrede , si pentru a crede, de cele mai multe ori are nevoie de ceva tangibil, de ceva vizibil pentu a crede si a se apropia de Dumnezeu. Arhimandritul Ioanichie Balan sustine ca “ omul legat intodeauna de pamant , vrea intodeauna sa vada , sa pipaie , sa inteleaga mai intai si apoi sa creada. El mereu cauta sa vada minuni, sa vada ingeri , sa vada sfinti si sa vada ce este dincolo de mormant “ . Datorita aceste legaturi pe care omul o are cu pamantul, potrivit pozitiei Bisericii Ortodoxe, si datorita nevoi sale de a vedea si a avea ceva palpabil pentru a crede, inca din vechime a fost dezvoltata aceasta invatatura cu privire la moaste si relicve.
Din punct de vedere istoric , cea mai veche referire la care Biserica Ortodoxa face apel atunci cand sustine verdicitatea istorica a acestei doctrine, este intamplarea din Vechiul Testament , cand un mort este ingropat in graba , mai degraba aruncat in cripta unde erau oasele prorocului Elisei. In urma atingerii de oasele Profetului Elisei , mortul invie, este readus la viata.
O alta consemnare istorica la care Biserica Ortodoxa face deseori referire pentru sustinerea autenticitatii si vechimii acestei invataturi despre moaste , este un document autentic din secolul II, care releateaza martirajul sfantului Policarp, si cum credinciosii care se aflau atunci in Smirna , au strans cu reverenta si pretuire relicvele Sfantului pe care le-a ingropat la loc de cinste.
Preotul , Profesor si Doctor, Ioan Bria in cartea sa Tratat de Teologie Dogmatica si Ecumenca, citeaza acest document din secolul II numit Actele Martirice. El relateaza “ noi am adunat osemintele lui mai rare decat aurul si mai valoroase decat pietrele de mare pret. Le-am depus apoi in locul pe care-l merita. Domnul sa ne ajute sa ne rugam acolo cand vom putea, cu bucurie si cu calm, pentru a sarbatori ziua martiriului sau , ca zi a nasterii lui, atat pentru amintirea celor care au savarsit lupta , cat si pentru deprinderea si pentru pregatirea celor ce vor lupta in urma”. Cu timpul insa aceasta invatatura a prins din ce in ce mai multe radacini iar relicvele, ramasitile trupesti a diferitilor sfinti au inceput sa fie venerare.
Cel care insa a dat un plus de suport doctrinar si dogmatic acestei invataturi a fost Grigorie Palama. Grigore Palama s-a nascut in anul 1296 la Constantinopol, a trait 63 de ani si moare tot la Constantinopol in luna Noiembrie 1359. Grigore Palama dezvolta in raspunsurile sale teologice , un sistem doctrinar care avea sa motiveze si mai mult folosirea moastelor in cadrul inchinarii publice si a procesiunilor.
Pe masura ce timpul a trecut , aceasta invatatura s-a transmis si a crescut exponential, pana acum, cand avem acest cult al moastelor , al relicvelor , dezvoltat si prezent in orce Biserica Ortodoxa , si nu numai. Este de stiut ca la temelia Bisericiilor se folosesc ramasite, relicva umane ale unor persoane considerate sfintii, Sunt Bisericii si manastiri importante care adapostesc in criptele lor odeminte ale oamenilor care au fost canonizati si consideratii sfinti. In mod special , in locurile unde trupul defunctului si-a pastrat forma , se oficiaza tot felul de pelerinaje si procesiuni , unde se rostesc rugaciunii catre sfantul respectiv, si se crede ca puterea lui Dumnezeu , care salajluieste in acele ramasite are potentialul de-a face minuni in viata credinciosului care se roaga cu credinta.

I.2 Aspectul dogmatic
Sub aspect dogmatic, invatatura care sustine cultul moastelor, al relicvelor are la baza in mod special pozitia teologica exprimata de Grigorie Palama. Cu ocazia controverse Isihaste , Grigorie Palama, care raspunde si se opune ideilor catolice, vine si propune o teorie asa numita a energiilor necreate. Dumnezeu in fiinta Sa e un adanc nepatruns, necomunicabil, neschimbabil. Dar din acest adanc emana puteri in care nu se scurge insasi Fiinta. Ele pot fi nenumarate , precum abisul fiintei este infinit. Pe aceste energii , Dumnezeu le poate lasa sau revoca. Plecand de la afirmatia biblica ca trupurile noastre sunt un Templu al Duhului Sfant, lucrul pe deplin adevarat, dar impreuna cu teoria lui Grigorie Palama, se ajunge la concluzia ca Dumnezeu poate trimite din aceste energii necreate, din lumina, in trupul credinciosilor sai care ating un nivel de spiritualitate inalt. Atunci cand sfantul devine intr-un fel depozitar al harului lui Dumnezeu, este cunoscut acest lucru prin faptul ca acel sfant va avea capacitatea, potentialul sa faca minuni , iar dupa moarte trupul lui se va conserva prin puterea acestor energii si nu va putrezii. Aceste energii creatoare a lui Dumnezeu nu sunt revocate din trupul credinciosului dupa moarte , iar datorita acestui lucru , ramasitele pamantesti, relicvele devin simboluri venerare ale prezentei lui Dumnezeu si obiect de inchinare pentru credinciosi. Un sfant trebuie sa parcurga trei etape in acest proces al iluminarii. Mai intai trebuie sa se purifice iar acest lucru inseamna sa se izoleze de restul lumii, sa se retraga undeva unde sa se indeletniciasca cu cititul si rugaciunea. Acest proces de purificare este unul de obicei indelungat si anevoios.
Al doi-lea stadiu este cel al iluminarii. Aceasta iluminare are de-a face atat cu mintea cat si cu sufletul. Credinciosul incepe sa aiba capacitatea intelegerii tainelor lui Dumnezeu si a textelor sacre din Scriptura.
Stadiul al trei-lea este cel al contemplarii. Stadiul indumnezeirii al fericirii. In acest stadiu credinciosul vede lumina lui Dumnezeu. Este locul unde rugaciunea ajunge la capatul rugaciunii , potrivit Pr. Preot Dumitru Staniloae.
Atunci cand un sfant devine, potrivit invataturii Bisericii Ortodoxe, depozitar al energiilor necreate ale lui Dumnezeu, El chiar daca moare , corpul, trupul lui pamantesc vor continua sa adaposteasa in ele aceasta putere a lui Dumnezeu , iar in consecinta aceste ramasite trupesti, pe de o parte sunt vrednice de toata cinstea si inchinarea din partea credinciosilor , iar pe decealalta parte au putearea de-a safarsii diferite semne si minuni daca credinciosul care se inchina la ele are suficienta credinta.
In tata noasta se afla foarte multe locuri , bisericii si manastiri , care adapostesc moaste. Potrivit Arhimandritului Ioanichie Balan, aceste moaste sunt clasate pe anumite categorii care scot in relief importanta lor.
In prima categorie sunt incluse moastele sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, ale Sfintei Cuvioase Paraschiva, a Sfantului Dimitrie cel Nou, a Sfintei Mucenite Filoteia, a Sfantului Grigore Decapolitul, a Sfantului Calnic de la Cernica si a Sfantului Iosif Cel Nou de la Partos. Toti cei cuprinsi in prima categorie , sunt sfinti a caror moaste s-au pastrat intregi.
In a doua categorie de moaste sunt moastele istorice din primele secole crestine afalate pe pamantul Dobrogei. Aici gasim primii martiri care au suferit la gurile Dunarii
A treia categorie de moaste din Romania cuprinde sfintii , mucenicii si cuviosii canonizati sau inca necanonizati care au trait pe pamantul Romaniei sau si in alte locuri precum Muntele Athos , Sinai, etc.
A parta categorie sunt sfintii cu moaste sau fara moaste canonizati la 20-21 Iunie 1992.
A cincea categorie cuprinde numai anumite parti din moastele sfintiilor. Toti sfintii a caror moaste sunt incomplete iar ele se fafla raspandite pe tot teritoriul Tarii in diferite Bisericii sau Manastirii.
A sasea si ultima categorie de moaste aflate in tara noastra, sunt ramasitile tuturor credinciosilor si a preotilor care au suferit in inchisorile comunismului intre anii1948-1964.
Toate aceste moaste , formeaza pentru practica si invatatura Bisericii Ortodoxe un Tezaur de spiritualitate crestina.

II- Poziția ProtestantăFata de aceasta invatatura , a depozitarii harului si puterii lui Dumnezeu , in ramasitile omenesti , pozitia protestanta a fost intodeauna foarte clara si concisa. Atat de calra si de concisa incat nici nu s-a scris foarte mult despre acest subiect. El a fost respins vehement si categoric , si nu a meritat foarte multa dezbatere teologica.

II.1 Aspectul istoric
Inca de la inceputul reformei lui Luter, datorita pozitiei politice cu care Constantinololul se confrunta si in dorinta de-a inita un dialog si a primi o oarecare sustinere, inclusiv politica deoarece Constantinololul cazuse in mainile turcilor musulmani in anul 1453, Biserica Ortodoxa initiaza un dialog cu noua miscare Protestanta Luterana ce se contura in Germania. In cadrul acestui dialog , teologii ambelor Bisericii , au facut o lista a lucrurilor pe care cele doua Bisericii le accepta deopotriva , dar si o lista a unor invataturi, doctrine , in care cele doua Bisericii umblau si credeau diferit.
Unul dintre punctele cu care Luteranii si Biserica Protestanta si Neoprotestanta , au fost in dezacord fata de Biserica Ortodoxa a fost si cel al venerarii, sarbatorii sfintilor, a icoanelor precum si a relicvelor sau a moastelor. Datorita acestui lucru , dar si multor alte dezacorduri, Biserica Protestanta si cea Ortodoxa au ramas departe una de cealalta.
II.2 Aspectul dogmatic
In ce priveste aspectul docmatic, Biserica Protestanta ( NeoProtestanta) , de astazi sustine , pe baza dovezilor si afirmatiilor cuvantului lui Dumnezeu ca omul , credinciosul , nascut din nou , poate si este locul in care Duhul Lui Dumnezeu locuieste. Credinciosul nascut din nou este Templul Lui Dumnezeu si Duhul Lui Dumnezeu locuieste in el. In acest context trebuie mentionat faptul ca Biserica Protestanta difera de Biserica Ortodoxa si in ceea ce priveste , definirea harului si a modului in care mantuirea poate fi primita. Credinciosul este mantuit prin credinta si Duhul Lui Dumnezeu locuieste in el. El este condus de Duhul lui Dumnezeu, sfatuit de Duhul Lui Dumnezeu si ajutat. Credinciosul Rodeste roada Duhului Sfant.
Totusi , dupa moarte, indiferent cat de credincios sau de cate minuni a facut Dumnezeu prin credincios, dupa moarte trupul lui nu este venerat, Trupul , care este tarana, se intoarce in tarana , iar Duhul la Dumnezeu care l-a dat.
Omul nu poate fi depozitat al energiilor divine dupa moarte. Aceste energii divine si necreate, potrivit lui Grigorie Palama, nu sunt suficient argumentate in Sfanta Scriptura si nu avem o baza doctrinara biblica pentru ele
In consecinta , teologia protestanta, respinge si neaga :
– Existenta energiilor necreate. Ele nu au suport Scriptural iar daca exista aluzii cu privire la acest subiect de fiecare data este scos textul din contex si i se da o interpretare subiectiva.
– Posibilitatea ca relicvele, ramasitile omenesti sa poata inmagazina in ele puteri miraculoase a lui Dumnezeu. Este bine stiut ca acest fel de invatatura genereaza foloase financiare deloc ne neglijat si ca exista un venit considerabil pe care Biserica il primeste de pe urma unei astfel de doctrine.
– Inchinarea si venerarea relicvelor. Dumnezeu este Duh. Chiar daca Biserica Ortodoxa incearca sa limpezeasca teologic acest aspect sustinand ca este o diferenta intre cultul adorarii si inchinarii lui Dumnezeu si cultul adorarii si venerarii sfintilor, totusi ne exista o distinctie clara nici in practica si nici in invatatura pe aceasta tema.

III- Evaluare
III.1 Aspecte comune
Nu stiu daca e corect sa numesc aspecte in comun la un nivel de principiu, cu Biserica Ortodoxa atunci cand in discutie este pusa o doctrina ca cea a moastelor.
Pot constitui aspecte comune faptul ca impreuna credem ca :
– Dumnezeu , dumnezeiescul poate locui in om intr-o anumita forma
– Dumnezeu poate , si face miracole prin slujitorii sai , atunci cand acestia sunt in viata.
III.2 Aspecte divergente
Aspectele divedgente constituie toate celelalte aspecte, o parte au fost deja mentionate mai sus.
Nu poate fi invocata nevoia omului de-a atinge si a pipai , pentru a crede , si pe baza acestui lucru Biserica sa construiasca un sistem de venerare a relicvelor.
Biserica Protestanta respinge aceasta invatatura a Bisericii Ortodoxe , atat ca practica cat si ca doctrina. Osemintele unui sfant raman doar ramasite umane. Acest trup , alterat si corupt de pacat, are nevoie si va primi din partea lui Dumnezeu o transformare, un trup de slava.
In consecinta practicile si dogma Bisericii Ortodoxe despre moaste si venerarea relicvelor, sunt respinse de Biserica Protestanta pentruca nu au suport biblic.
Pastor Marian Paduret
http://www.sfantatreimebacau.ro
http://www.marianpaduret.wordpress.com

I

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.