Nu, nu glumesc deloc. Din ce in ce mai puternic, un anume curent de opinie își face simțită, prezenta in societate la nivel global, cu precădere in statele dezvoltate. Si anume: Copiii contribuie la încălzirea globala, pentru a combate acest fenomen si pentru a salva planeta, ar trebuisa ne gândim serios sa nu mai avem copii !
Proaspăt aleasă in Congresul Statelor Unite, Alexandra Ocasio Cortez a încurajat cu câteva zile in urma, pe tineri sa își pună aceste “întrebări legitime” cu privire la acest subiect
Exemplele sunt diverse. Este suficienta o căutare simpla pe Google pentru a descoperii o multitudine de grupuri , publicații si persoane influente care susțin aceasta nebunie.
Eu as vrea sa spun doar:
In perioade economice grele, dificile, oamenii au fost încurajați sa nu facă copii, ei, copiii vor fi o povoara si nu vor avea cu ce sa-i crească!
In perioade de dezvoltare economica si dinamism generate de creștere si activitate profesionala, oamenii sunt încurajați sa nu facă copii, ei vor fi o piedica in dezvoltarea carierei sau studiilor si a realizări economice.
In perioade de bunăstare materiala, in tari unde este belșug de hrana si oportunități pentru educație si o viată de calitate, oamenii sunt încurajați sa nu facă copii, copiii contribuie la încălzirea globala! ( sa razi sa plângi, nici nu ști ce reacție sa ai).
După aceasta logica nu ar mai trebui sa avem copii. Niciodată nu e momentul potrivit.
Câteva precizări pentru cei care vor sa încurajeze scăderea natalității si sa crească rata de avort pentru a lupta împotriva încălzirii globale:
Animalele de companie contribuie la încălzirea globala. Vestea foarte proasta pentru toți iubitorii de animale. Gata cu adopțiile de cățeluși drăgălași si cu petshop-urile!
Animalele pentru hrana , contribuie la încălzirea globala! Deci gata cu grătarul! ( pentru noi , romanii ar fi foarte greu)
As vrea sa-I vad pe toți luptătorii împotriva încălzirii globale ca renunța la avioanele private la zborurile speciale, care contribuie pe bune la încălzirea globala. Sa folosească curse de linie, nu cum a fost ultima oara la Davos când au venit cei din elita lumi sa ne semnaleze încălzirea globala, dar fiecare au venit cu avionul special, apx. 4000 de zboruri special doar pentru o singura întâlnire in care a fost adoptat un document împotriva poluării. ( e ca si cum ai semna un document de prohibiție pentru alcool si sărbătorești reușita cu o beție zdravăna).
Nu știu in cifre, cat de mult contribuie un copil la încălzirea globala, daca chiar contribuie, însă știu cat de mult un copil poate încălzi si schimba o inima, o inima de părinte. Un copil transforma o inima de om într-o inima de părinte. E un sentiment minunat.…….
Toma este unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus.
Nu știm foarte multe despre el. Din expresia “zis Geamăn” putem deduce ca a avut cel puțin un frate sau o sora geamăna.
Toma , a rămas cu cei doisprezece ucenici dup ace Isus s-a înălțat la cer. A fost prezent atunci când Duhul Sfânt a fost dat in ziua Cinzecimii si a contribuit la zidirea bisericii primare.
Conform istoriei Toma a ajuns sa predice evanghelia pana in partea de est a Asiei, in India. Conform tradiției a murit ca martir, străpuns de sulița.
In tradiția populara, Toma este cunoscut sub pseudonimul “necredinciosul”, descriere data de atitudinea avuta de Toma după învierea Domnului Isus.
Aceasta descriere a lui Toma, in mare măsura este nedreapta. Din acest motiv îmi propun sa-l descoperim pe Toma in fiecare ipostaza când apare in evanghelia lui Ioan. O privire atenta la comportamentul lui Toma , ne va dezvălui lucruri de admirat, stări cu care fiecare din noi ne putem identifica si in mod special vedem pe Isus Hristos ca in fata dorinței lui Toma de a avea dovezi clare a învierii, Isus da curs căutări si dorinței lui Toma de a vedea, descoperi si înțelege. Isus Hristos nu condamna, sau inhiba dorința lui Toma de-a vedea si de-a cunoaște ci dimpotrivă, Isus satisface aceasta dorință prin invitația adresata lui Toma: “adu-ti mana si pune-o in coasta Mea”
Cum este Toma portretizat in Evanghelie?
Toma – Determinat sa urmeze pe Isus pana la moarte.
Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici: “Haidem sa mergem si noi sa murim cu El!”
Lazar, murise! Ultima oara când Isus a mers in Iudeea, iudeii, au încercat sa-l omoare. Pentru ucenici, dorința lui Isus de a merge din nou in Iudeea, la Lazar, evident nu era o idee buna. Întoarcerea in Iudeea însemna expunerea la risc.
In acest context Toma se adresează camarazilor săi: Haidem sa mergem sin oi cu El, sa murim cu El! Cu alte cuvinte: Loiali pana la capăt! Mergem oriunde merge El! Gata sa ne asumam orice fel de risc.
Toma, aici este hotărât, determinat sa-l urmeze pe Isus, chiar daca asta ii va pune viată in pericol.
Daca ascultarea de Dumnezeu presupune asumarea unor riscuri pentru viată ta, ai fi pregătit sa-ti asumi riscurile? Toma a fost.
Toma – Confuz
“Doamne”, I-a zis Toma, “nu știm unde Te duci; cum putem sa știm calea intr-acolo?”
Isus e aproape de momentul in care se va desparți de ucenici pentru a fi răstignit. El știe acest lucru si își îmbărbătează ucenicii, “ știți unde mă duc si știți si calea intra-colo” ! In acest context Toma isi da pe fata confuzia, dezorientarea in care se afla! “ Doamne nu știm nici unde te duci si nici calea,…” Nu știu! Nu știu unde mergi! Nu știu care e calea intr-colo! Cum pot descoperi aceasta cale?
Confuzia, dezorientarea lui Toma este întâmpina de una dintre cele mai frumoase si mai clare afirmații din Evanghelie: “Eu sunt: Calea, Adevărul si Viața,…”
Isus nu condamna neștiința, confuzia lui Toma! El răspunde si aduce claritate si înțelegere atât lui Toma cat si celorlalți ucenici.
Toma, aici este ucenicul care confuz si dezorientat ,caută răspunsuri. Creditul lui este acela de a avea curajul sa întrebe, sa-si verbalizeze confuzia, sa-si admită neștiința!
Ai trecut vre-o data prin momente in care ai fost confuz? In care nu ai înțeles, ai știut ca nu știi, iar aceasta neștiința te-a neliniștit? De la Toma învățam sa ne verbalizam confuzia si sa căutam răspunsuri atunci când nu știm!
Dumnezeu nu se intimidează de întrebările noastre! Întrebările noastre nu pot sa-l pună pe Dumnezeu “la colt” si sa-l închidă ca atunci când jucam Fazan. Un Dumnezeu care fuge de întrebări si se intimidează când este chestionat,…. Nu este Dumnezeu si nu merita a fi urmat!
Toma – Absent
Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
Nu știm nici unde era plecat si nici de ce era plecat Toma dintre ucenici in seara in care Isus, după înviere, își vizitează ucenicii pe când aceștia stăteau cu usile si ferestrele încuiate de frica iudeilor. Cert este ca Toma nu era cu ei, era plecat! Aceasta absenta a lui Toma face ca el sa piardă câteva lucruri importante:
Pierde Pacea lăsata de Isus peste ucenici
Pierde oportunitatea de a vedea mâinile si picioarele străpunse, dovezile ca e chiar El, Mesia cel înviat
Pierde binecuvântarea de a primi Duhul lui Dumnezeu la cuvintele lui Isus : Luați Duh Sfânt”
Absenta lui Toma din camera in seara respective, face ca el sa fie frustrat si neîncrezător in relatările celorlalți. El își cere dreptulla o experiența personala, experiența pe care a ratat-o datorita absentei.
Ai ratat in viată momente importante? Sa întâmplat sa fi absent de undeva de unde nu ar fi trebuit sa absentezi? Cunoști sentimentul? Atunci înțelegi prin ce a trecut Toma. Concluzia e simpla: Nu rupe rândurile, nu absenta, nu pierde oportunitățile pe care le ai.
Toma – Sceptic
Ceilalți ucenici i-au zis deci: “Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: “Daca nu voi vedea in mâinile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.”
Toma vrea dovezi! Toma nu se sprijină pe relatările camarazilor lui. El vrea sa experimenteze personal, sa vadă, sa atingă!
Poate, dintre toate ipostazele di stările, prin care au trecut ucenicii in procesul lot de instruire, aceasta e starea cu care ne identificam de cele mai multe ori cei mai mulți dintre noi.
Vreau sa vad, vreau sa înțeleg. Cred dar vreau sa ating,…. E mai atrăgătoare credința de după atingere, de după experiența personala. Intr-o ipostaza ideala, nu avem îndoieli, nu avem nevoie de dovezi, …… dar intr-o lume reala, ca cea a lui Toma, vreau si eu sa “ pun degetul” sa vad , sa descopăr, sa experimentez.
In acest context, atitudinea lui Isus este extraordinara: “Apoi a zis lui Toma: “Adu-ti degetul încoace si uita-te …..” Vino, simte, vezi, explorează,…
Scepticismul uman este întâmpinat de revelație!
Toma – Convins
Drept raspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu si Dumnezeul meu!” (Ioan.20:28)
Ce este de remarcat la aceasta afirmație este ca ea e foarte personala. Ea este un fel de jurământ al loialități. Domnul meu, Dumnezeul meu!
Când înțelegi, când vezi, când găsești, te închini!
Noii inamicii ai încălzirii globale: COPIII
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.