Nu îmi propun in următoarele rânduri sa spun nimic despre meritele părinților, despre evoluția societăți noastre si cum aceasta a influențat  dinamica relațiilor dintre copii si părinți in special când părinții ajung la o vârsta înaintata.

Avem din ce in ce mai mule azile de bătrâni, nu e rău, cineva trebuie sa aibă grija de ei, dar oare așa ar fi trebuit sa fie?

Avem sate pline de bătrâni lăsați in urma, care își îneacă speranțele in fotografii sau așteptând sa sune copii plecați de mult timp. Oameni lăsați in urma, părăsiți emoțional si material, oameni care pleacă in fiecare zi, unul cate unul, spre o alta lume mai buna. DAR PLEACA TRISTI SI SINGURI.

Oare așa ar fi trebuit sa fie?

Deci, îmi propun sa ne uitam la un episod din viată Mântuitorului. Isus Hristos pe cruce, in agonia durerii, torturat, foarte aproape de clipa morți, se uita in mulțime si o vede pe Maria, mama Lui. Maria, care era acolo, care a fost mereu lângă Mântuitor, Maria gata sa consoleze, sa mângâie sa susțină sa îmbărbăteze, de data asta privea cum Fiul ei își trăiește ultimele clipe. Isus când o vede însă, se adresează lui apstolului Ioan  pentru ai da in grija pe Maria.

Apoi, a zis ucenicului: „Iata mama ta!” Si, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasa. (Ioan 19:27)

“ Iată mama ta” , este expresia prin care Isus ne da un exemplu si ne răspunde ce sa facem cu părinții noștri si pana când sa avem grija de ei.

In unul din cele mai vulnerabile momente ale vieții Lui, Mântuitorul a avut grija de mama lui. Nu a invocat sau căutat vrea-o scuza, având in vedere situația Lui de pe cruce pentru a se exonera de responsabilitatea de-a avea grija de mama Lui.

Morala este simpla:

• Nu avem nici o scuza sa nu îngrijim de părinții noștri. Cariera noastră, programul încărcat, situația financiara, etc, NIMIC din toate astea nu pot fi invocate ca scuza sa nu avem grija de părinți. La fel cum nici Isus nu a invocat suferința sau momentul răstignirii pentru a nu se îngriji de mama lui.
• De părinți trebuie sa avem grija întotdeauna. Deși ar trebui sa înțelegem ca acest termen “întotdeauna” , este relativ. Adevărul este ca pe părinți nu putem sa-i avem întotdeauna cu noi. Nu avem grija de ei acum, sunt șanse mari sa vrem sa facem asta mai târziu dar ei sa nu mai fie cu noi.

Deci când sa ai grija de părinți? INTODEAUNA!