“Auschwitz-Birkenau“ din primul secol, sau ce au in comun Templul din Ierusalim și Coloseumul din Roma?

In anul 70 AD, Ierusalimul este cucerit de romani. Titus Flavius este cel care a condus soldatii romani in acest asediu al Ierusalimului. Cu toata rezistenta rebelilor evrei Ierusalimul cade,… Templul este ars si jefuit iar zidurile fortificate ale Ierusalimului sunt daramate si in locul lor se ara cu plugul.  Aproximativ 1.100.000 de evrei mor in timpul asediului si peste 95.000 sunt luati prizonieri si devin sclavi. 

Titus Flavius, se intoarce in Roma dupa victorie si este primit cu entuziasm, cu manifestari publice si intampinat cu bucurie la Roma. Aveau si de ce sa se bucure romanii. Armatele lui Titus aduceau cu ele o importanta cantitate de aur , bani si alte unelte din aur si metale pretioase, luate din Ierusalim in mare parte de la Templul. Printre piesele de aur aduse se afla si celebru Candelabru de aur cu sapte brate, din Templu, trambitele de aur ale preotilor, etc. Pe langa toate aceste “prazi de razboi” Titus aducea si apx 75.000 de prizonieri, sclavi evrei, ce aveau sa fie pusi la munca pentru binele Romei si a Imperiului Roman. 

Deloc intamplator, in anul 72 AD, Vespasian Flavius, imparatul roman de atunci decide sa construiasca pe locul unde Nero a avut casa si lacul artificial personal, un Anfiteatru gigant, cel mai mare din Imperiu, un amfiteatru ce urma sa fie pentru poporul roman, un loc unde luptele, executiile publice si vanatorile organizate, aveau rolul de a încanta pe cetatenii Romei. 

Cu visteria plina dupa jefuirea intregii provincii Iudea si cu apx 75.000 de sclavi “gata” de lucru, Roma construieste edificiul care a ramas ca simbol al acestui oras pentru apx. 2000 de ani! Coloseum!

Am privit cu uimire blocurile mari de piatra, desprinse din cariera Tivoli, carate cu carutele si asezate in asa fel incat datorita presiunii si gravitatiei, au format arcade imense care sustin intreaga structura. S-a lucrat intens aproximativ opt ani. 

Cand am atins acele blocuri de piatra am incercat sa imi imaginez, Numarul oamenilor care au lucrat zi si noapte aici? Ce norme de protectie a muncii existau atunci ( daca existau)? Oare câti sclavi evrei au murit la constructia acestui edificiu? Oare câte accidente s-au intamplat? Fiecare bloc de piatra are povestea lui, daca ar putea vorbi despre mainile care l-au transportat, ridicat si asezat la locul lui, oare ce ar spune? 

Cert este ca atunci cand Titus Flavius intra in Ierusalim,  cu toate bogatiile si sclavi adusi din Iudeea, impactul este asa de puternic incat, in cinstea acelui moment se ridica Arcul de Triumf a lui Titus Flavius, acest edificul care sta si azi in picioare in Forul Roman, iar pe unul din peretii interiori  se sculpteaza  , se imortalizeaza momentul in care Sfesnicul cu sapte brate din aur e purtat pe umeri si adus in cetate. 

Am invatat, am citit despre aceste lucruri, dar aflandu-ma acolo, in fata Arcului lui Titus am inteles altfel o parte a istoriei noastre europene.  Nu, noi nu am invatat din greseli, NOI,  europenii suntem prea orgoliosi sa invatam din greselile trecutului. Acel holocaust al primului secol, noi l-am repetat. Am mai confiscat odata averile evreilor de peste tot din Europa, am folosit forta lor de munca iar pe cei nefolositori, bolnavi si batrani, i-am ucis. Tot milioane. 

Nu mai putem schimba trecutul. DAR, oare am invatat lectiile lui? E trist sa vad astazi asa multe  manifestari antisemite, in societati care se considera democrate. Personalitati importante, parte din mass-media, cum incrimineaza poporul evreu si instiga la ura si antisemitism.

Aproape inclin sa cred ca nu am invatat nimic. ( Avem memoria scurta) !

Lasă un răspuns