Încet, dar sigur,…

Astazi împlinesc 16.991 de zile de când am intrat în această existență terestră! Wow, au trecut repede, foarte repede zilele. Din ce in ce mai des meditez la faptul ca deja am început „sa cobor pe partea cealaltă a dealului” 🙁

Nu asta însă ma înfioară! Stiu că e inevitabil, și va veni momentul când pământul reavăn si umed, ca in poezia lui Bacovia, va primi trupul meu spre odihna,… dar NU, nu asta mă înfioară.

Mă înspăimântă însă sentimentul de „inutilitate”!

A contat ca am trăit pana acum? Contează în vre-un fel existența mea ca om? Ce las în urmă? ,… Doamne câte întrebări fi felul asta ar fi de pus!….

Cât timp mai am? Cum aș putea sa-l valorific la maxim? Până la urmă care sunt lucrurile care cu adevărat contează în viață?

E o așa mare tensiune în interiorul meu între sentimentul ca „încep să mă sting” și dorința de a „conta” , de a lăsa ceva în urmă,….

Căt de nemilos e acest cronometru al vieți,… el merge înainte cu încăpățânare , am ajuns la 16.992! Oare când se va opri?