Reprezentativ

Ferestre,.. spre o altă lume. 

Cu aproximativ 3000 de ani în urma, a existat în istoria biblică, un personaj cu totul special: Naomi.  O femeie din tribul lui Iuda din cetatea Betleem.  Datorită unei crize, o foamete, familia ei decide să emigreze în țara Moabului la est de Israel. Plecase din Betleem ( casa pâinii) în ținutul Moabului ( Moab – dorință) .  În Moab, Naomi își pierde soțul si cei doi fii, toți trei  mor în circumstanțe pe care nu pe cunoaștem. Naomi rămâne singură doar cu cele două nurori ale ei, Orpa și Rut, doua tinere din Moab. 

Naomi decide să se întoarcă acasă, acasă în Betleem , acasă în Israel. Destul printre străini, destul în Moab. Se ridică și spune nurorilor sale intenția de a se întoarce și le sfătuie sa meargă fiecare  acasă și să-și construiască un viitor în Moab.  Aici, povestea despre Naomi ia o întorsătura neașteptată: nurorile ei refuză să plece, refuză sa se despartă de Naomi. Deși Naomi era din Israel si nurorile ei din Moab, cu toate diferențele de vârsta , religie, cultură, cele două fete, Orpa și Rut refuză sa se despartă de Naomi.  Întrebarea retorica este: DE CE? Mai avea Naomi ceva de oferit în afară de forța caracterului? Cu siguranța nu , însă Naomi în timpul petrecut cu nurorile ei, prin comportament, exemplu de viață, empatie si dragoste, le-a arătat nurorilor ei un alt fel de a fi,.. un alt mod de a trai. Pentru Orpa și Rut , Naomi a fost o fereastra prin care ele au putut să vadă o alta realitate, un alt set de valori, un alt Dumnezeu.  Exemplul de viața a lui Naomi a fost pentru nurorile ei o fereastră spre o altă lume,…. acum nu voiau să se despartă de ea.

La fel ca Naomi, suntem și noi astăzi chemați si provocați de Mântuitorul Isus Hristos , să trăim în așa fel încât să le dăm , să le oferim celor din jurul nostru oportunitatea de a-L cunoaște, de a-L slăvi pe Mântuitorul Isus Hristos. Noi, la fel ca Naomi cu 3.000   de ani în urmă, suntem chemați sa fim ca niște ferestre prin care oamenii pot sa vadă o altă lume, o altă realitate, când privesc la noi sa-l vadă pe Mântuitor.

Când privesc oamenii la noi, prin fereastra vieții noastre, oare ce văd?… 

Creștinii nu sunt scutiți sa fie oameni,..

Ps 73

  • 21. Când mi se amăra inima și mă simțeam străpuns în măruntaie,
  • 22. eram prost si fara judecata, eram ca un dobitoc inaintea Ta.
  • Asaf, ne deschide ușa sufletului, ne lasă să intram și să fim martori la dialogul personal pe care îl are cu divinitatea. Ne lasă să vedem, îndoilile lui, prejudecățile, frustrarile față de Dumnezeu, descurajarea personală, etc. Asaf e omul lui Dumnezeu, este responsabil cu partea muzicala în cortul lui Dumnezeu, ulterior în Templu, Asaf nu e un om străin de Dumnezeu si de prezența lui.
  • Si totuși,…. prin Ps. 73 și prin tranșanta onestitate ne comunică : Am fost prost și fără judecată,…
  • Creștinul, omul credincios, bărbat sau femeie, înainte de a fi credincios este OM, cu toată complexitatea, frumusețea și imperfecțiunea din noi. Frumusețea mesajului din acest Psalm este că vedem, prin ochii lui Asaf, că nu este necesar să ne ascumnem să fugim vinovați de Dumnezeu atunci când eșuăm sau ne comportăm „prostește și fără judecată” ca sa-l citez pe Asaf. Dumnezeu oricum știe,..știe.
  • Nu suntem scutiți să fim oameni, tocmai pentru că suntem oameni, să venim spre Dumnezeu așa cum suntem, la fel ca Asaf, chiar și atunci cand în inima noastră ne luptăm cu îndoieli, frustrări, descurajari, etc. El știe că suntem OAMENI. Data viitoare când ești frustrat și supărat pe Dumnezeu, când ești dezamăjit și descurajat și de oameni și de Dumnezeu,… amintește-ți că esti om. Nu te izola, nu fugi de Dumnezeu, îndrasnește să vi spre El așa cum ești. Însăși neputința și imperfecțiunea noastră ne face eligibili de iertarea și mântuirea lui Dumnezeu. Eși om, nu e rau,..