Ps 73
- 21. Când mi se amăra inima și mă simțeam străpuns în măruntaie,
- 22. eram prost si fara judecata, eram ca un dobitoc inaintea Ta.
- Asaf, ne deschide ușa sufletului, ne lasă să intram și să fim martori la dialogul personal pe care îl are cu divinitatea. Ne lasă să vedem, îndoilile lui, prejudecățile, frustrarile față de Dumnezeu, descurajarea personală, etc. Asaf e omul lui Dumnezeu, este responsabil cu partea muzicala în cortul lui Dumnezeu, ulterior în Templu, Asaf nu e un om străin de Dumnezeu si de prezența lui.
- Si totuși,…. prin Ps. 73 și prin tranșanta onestitate ne comunică : Am fost prost și fără judecată,…
- Creștinul, omul credincios, bărbat sau femeie, înainte de a fi credincios este OM, cu toată complexitatea, frumusețea și imperfecțiunea din noi. Frumusețea mesajului din acest Psalm este că vedem, prin ochii lui Asaf, că nu este necesar să ne ascumnem să fugim vinovați de Dumnezeu atunci când eșuăm sau ne comportăm “prostește și fără judecată” ca sa-l citez pe Asaf. Dumnezeu oricum știe,..știe.
- Nu suntem scutiți să fim oameni, tocmai pentru că suntem oameni, să venim spre Dumnezeu așa cum suntem, la fel ca Asaf, chiar și atunci cand în inima noastră ne luptăm cu îndoieli, frustrări, descurajari, etc. El știe că suntem OAMENI. Data viitoare când ești frustrat și supărat pe Dumnezeu, când ești dezamăjit și descurajat și de oameni și de Dumnezeu,… amintește-ți că esti om. Nu te izola, nu fugi de Dumnezeu, îndrasnește să vi spre El așa cum ești. Însăși neputința și imperfecțiunea noastră ne face eligibili de iertarea și mântuirea lui Dumnezeu. Eși om, nu e rau,..
