Reprezentativ

Au trecut șapte zile,…

Ziua de 26 Ianuarie, va rămane pentru mine, o zi în care am primit, de la Dumnezeu privilegiul de a merge mai departe în viață. Viața,… e așa prețioasă, atât de firavă, neprețuită de mulți si fară preț pentru alții. Pe 26 Ianuarie, dimineața mă pregăteam pentru intervenția chirurgicală pe cord deschis. Știam că va urma, citisem, mă informasem, teoretic știam ce urmează: Inima mea avea nevoie de inclocuirea aortei ascendente, de înlocuirea valvei aortice și reconstrucția valvei mitrale. Ma-am pregătit cum am știut mai bine, am planificatîin detaliu apoi cu încredere și pace în suflet am lăsat lucrurile în mana lui Dumnezeu. A venit 26 Ianuarie!

Dimineața devreme am primit o pastilă de relaxare și in timp ce vorbeam cu soția au venit sa mă ducă în sala de operație. Dupa ce mi-a fost explicat din nou, CUM mă vor adormi, ce efect are injecția, etc am fost anesteziat uitandu-mă la ceas 🙂 7.30 dimineața.

Ce a urmat nu imi amintesc nimic. Știu din relatările echipei de medici că operația a durat peste 5 ore, că au reușit să îmi inlocuiască aorta asceententă, sa reconstruiasca și protezeze valva aortă desi sansele eru de numai 5% și să îmi reconstruiasca valva mitrala. Dar nu imi amintesc nimic decat deodata senzația ca cineva trage ceva din mine, îmi erau scoase tuburile din plamani.Pe pat unde eram, știu că primul lucru pe care l-am făcut a fost sa caut pe perete un ceas. L-am gasit , arăta 7.00, Am încercat sa initiez o discutie cu una din asistente și să o întreb daca e 7.00 seara deja. S-a apropiat de mine si mi-a spus ca e 7.00 dar dimineața, a doua zi. 27. Ianuarie. “Dormisem” sub anestezie mai bine de 23 de ore.

Știam că partea cea mai grea acum începe. După ce am luat legatura cu familia si am transmis că “m-am trezit” , am început sa conștientizez incapacitatea totală de concentrare, efort sau altceva. parcă am trait cateva zie intre două lumi, cu un picior in una și un picior în alta. Îmi amintesc așa de bice sentimentul de realizare cand am reusit sa stau în picioare singur sau să țin telefonul cu o singură mână.Sentimentul de recunoștință pe care îl am de fiecare dată când inspir, încercând să trag cât mai mult aer în plamăni. De când m-am trezit, vremea de aici , Bad Rothenfelde, Germania e una bacoviana 100% , plouă mărunt , des, zilnic 🙂 . Cu toate astea am sentimentul că e cea mai frumoasă vreme si cand aud ploia in geam mă dau lacrimile. Trăiesc!

În cele șapte zile de când m-am trezit, chiar dacă înca am nevoie de stimulator si port cu mine un aparat extern sau tot încă inima nu și-a gasit încă ritmul, evoluțiile pozitive sunt extraordinare. Îmi pot aminti trecutul nu am pulburări de memorie, am început să merg, mai incet dar cu perseverență , și aproape de fiecare dată sunt copleșit de sentimentul de recunoștință, nu pentru ceva anume, ci pentru tot în general. Iată câteva lucruri la care m-am gândit în ultimele șapte zile:

1 .Viața e frumoasă. Firavă, fragilă, cu limitarile ei, împletită în mod misterios cu suferința,…. e totuși frumoasă. Eu un dar. Un dar divin. Și merită traită cu bucurie și recunoștință în fiecare zi. Avem doar una, atât, o singură viață!

2. Viața e sacra. Desi așa disprețuită, și parca din ce în ce mai mulți dintre noi oamenii, îi diminuăm valoarea, totuși viata e sacră. Este nevoie de câți mai mulți dintre noi să apărăm aceasta sanctitate a vieții.

3. Isus Hristos a spus: Eu am venit ca voi să aveți viață, VIAȚĂ DIN BELȘUG. Tot ce experimentăm aici e doar o mica parte din viața pe care Dumnezeu dorește să o avem. Scopul declarat al Mântuitorului a fost clar: Oricine crede să nu piară ci să aibă VIAȚĂ. Adanc în interiorul ființei noastre toți avem nevoie de viață, o viață care transcede existențanoastră finită de acum si aici. Pentru asta a venit Isus. In această perioadă , eu personal am descoperit atît de multă liniște si pace interioară, stiind ca El, Dumnezeu care mă iubește e in control.

4. Mai sunt încă oameni buni în lumea noastră. Să nu lăsăm lumina bunătații să se stingă. În ultimul timp am avut privilegiul să văd oameni care fac bine în mod dezinteresat. Oameni care iubesc, iartă, fac mâncare pentru straini, călătoresc asumandu-și riscuri pentru a ajuta pe cineva pe care nu îl cunoaste personal. Oameni care au grijă de persoane cu handicap și care rostesc cuvinte de dragoste și alint chiar daca NU sunt siguri ca persoana iubită înțelege. Am întâlnit oameni care iși fac timp să stea un moment cu tine si sa te asculte, chiar daca nu are soluția la problema ta, oameni care fac tot ce pot să te ajute, chiar dacă te-au întâlnit prima dată si nu îți sunt datoti cu nimic. Oameni care zambesc din senin,….. Domne aș putea să o țin tot așa,.. Copleșit în modul cel mai sincer, încă mai pâlpâie această lumină divină a bunatăți în oameni. Stiu că Dumnezeu este sursa oricărui lucru bun, toate vin de la El.

Închei , prin a mulțumi tuturor care în aceste zile ați înălțat un gand bun la cer pentru mine si familia noastra.

#nerecuperam

Reprezentativ

Să mă opresc,…?

În ultimele săptămâni, mi-au venit tot felul de gânduri,… Am reflectat la trecut, la o grămada de momente și oameni la reușitele și greșelile experimentate. Dacă mă gândesc bine, nu aș schimba nimic din tot ce a fost.

Sunt recunoscător pentru fiecare zi trăită pentru oamenii care fac parte fin viața mea, familia mea și pentru dinamica activităților, proiectelor avute. Dacă ma gândesc bine, chiar nu am avut timp până acum sa mă plictisesc. Îmi place să cred și sper ca am reușit, într-o măsură mică, să ajut, să sprijin, să încurajez,..

Cu toate astea, m-am gândit serios să mă opresc. Să mă retrag. Am și motive,.. Dar nu pot! Știu ca viața mea se va schimba în câteva săptămâni , dar va fi bine.

Am încercat astăzi, gândindu-mă la viitor sa identific sentimentul, trăirea pe care o am. O pot descrie într-un singur cuvânt: ÎNCREDERE.

Încredere, ca starea mea de sănătate se va îmbunătăți.

Încredere, ca recuperarea post operatorie va fi buna și scurtă

Încredere, ca voi putea rămâne pentru mult timp în mijlocul familiei și îmi voi conduce la altar în ziua nunți pe toate cele trei fete!

Încredere, că vom instrui, ajuta și inspira din ce în ce mai multi oameni.

Încredere, ca ne vom muta cu Biserica într-o clădire nouă și voi vedea din ce în ce mai mulți oameni din Bacau iubindu-L pe Dumnezeu.

Încredere, ca voi avea parte de momente liniștite și pace lângă familie , lângă cei dragi.

Încredere, mai presus de toate în Dumnezeu și minunata lui providență!

Încredere ,….

Deci să vina Ianuarie, și următorul an și alți după el. Voi fi plin de Încredere.

Sa nu va părăsiți, dar, increderea voastră pe care o așteaptă o mare răsplătire! (Evr.10:35)

Si credința este o încredere neclintita in lucrurile nădăjduite, o puternica încredințare despre lucrurile care nu se vad. (Evr.11:1)

Asa ca putem zice plini de încredere: “Domnul este ajutorul meu, nu ma voi teme: ce mi-ar putea face omul?” (Evr.13:6)

Reprezentativ

Ferestre,.. spre o altă lume.

Cu aproximativ 3000 de ani în urma, a existat în istoria biblică, un personaj cu totul special: Naomi. O femeie din tribul lui Iuda din cetatea Betleem. Datorită unei crize, o foamete, familia ei decide să emigreze în țara Moabului la est de Israel. Plecase din Betleem ( casa pâinii) în ținutul Moabului ( Moab – dorință) . În Moab, Naomi își pierde soțul si cei doi fii, toți trei mor în circumstanțe pe care nu pe cunoaștem. Naomi rămâne singură doar cu cele două nurori ale ei, Orpa și Rut, doua tinere din Moab.

Naomi decide să se întoarcă acasă, acasă în Betleem , acasă în Israel. Destul printre străini, destul în Moab. Se ridică și spune nurorilor sale intenția de a se întoarce și le sfătuie sa meargă fiecare acasă și să-și construiască un viitor în Moab. Aici, povestea despre Naomi ia o întorsătura neașteptată: nurorile ei refuză să plece, refuză sa se despartă de Naomi. Deși Naomi era din Israel si nurorile ei din Moab, cu toate diferențele de vârsta , religie, cultură, cele două fete, Orpa și Rut refuză sa se despartă de Naomi. Întrebarea retorica este: DE CE? Mai avea Naomi ceva de oferit în afară de forța caracterului? Cu siguranța nu , însă Naomi în timpul petrecut cu nurorile ei, prin comportament, exemplu de viață, empatie si dragoste, le-a arătat nurorilor ei un alt fel de a fi,.. un alt mod de a trai. Pentru Orpa și Rut , Naomi a fost o fereastra prin care ele au putut să vadă o alta realitate, un alt set de valori, un alt Dumnezeu. Exemplul de viața a lui Naomi a fost pentru nurorile ei o fereastră spre o altă lume,…. acum nu voiau să se despartă de ea.

La fel ca Naomi, suntem și noi astăzi chemați si provocați de Mântuitorul Isus Hristos , să trăim în așa fel încât să le dăm , să le oferim celor din jurul nostru oportunitatea de a-L cunoaște, de a-L slăvi pe Mântuitorul Isus Hristos. Noi, la fel ca Naomi cu 3.000 de ani în urmă, suntem chemați sa fim ca niște ferestre prin care oamenii pot sa vadă o altă lume, o altă realitate, când privesc la noi sa-l vadă pe Mântuitor.

Când privesc oamenii la noi, prin fereastra vieții noastre, oare ce văd?…