Cine este creștin ?!

Cuvantul „Creștin” , este un termen mult prea general și folosit nominal astazi. Uneori este chiar „abuzat” , de cei care îl folosesc.

Avem „națiuni creștine” , „filme creștine”, „muzica creștina”, etc,… Avem creștini tradiționali, creștini radicali, creștini moderati, sau ,….. carismatici 🙂 .

Într-un mozaic așa complex, e greu sa definești clar si simplu : Cine este creștin?

Ne naștem creștini? Devenim creștini prin apartenența la o „națiune creștina”? ( daca exista asa ceva), Suntem creștini prin faptul ca aparținem unei anumite etnii sau unui anumit grup sau unei anumite Bisericii?

Raspunsul clar e: NU.

Atunci Cine este creștin, și cum poate cineva deveni creștin?

Raspunsul îl gasim în Biblie, cartea unde descoperim planul lui Dumnezeu pentru viața noastră.

În biblie termenul „creștin” apare de trei ori, doar de trei ori. Am sa fac referire la fiecare referință care ne va ajuta sa întelegem clar și într-o maniera simpla : Ce înseamna sa fi creștin?

  1. Fapte 26:28. Si Agripa a zis lui Pavel: „Curand mai vrei tu sa ma indupleci sa ma fac crestin!” Creștin devii printr-o decizie personala de a crede in Isus Hristos ca este Fiul lui Dumnezeu care a suferit, a murit și a înviat pentru a ne dărui iertare.

Afirmația din versetul de mai sus aparține lui Agripa. Împarat al iudeilor, o persoana care credea în Scripturi, reiese asta din versetul anterior , 27. Cu toate că era născut în poporul lui Dumnezeu, credea Scripturile si Prorocii, Agripa NU era creștin. Crestinismul nu se moșteneste la naștere și nici nu devii crestin dacă crezi ca Biblia e adevarata sau Dumnezeu există. Și Satana crede . Implică mai mult decât atat să fi creștin.

2. Fapte 11:21. Mâna Domnului era cu ei, și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul. 26. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii și au învatat pe mulți oameni. Pentru întaia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini in Antiohia. Creștin ești atunci când viața ta se schimbă în raport cu voia lui Dumnezeu, atunci când adoptam modelui lui Isus Hristos pentru a trăi. Creștinul iși acordează viața după voia lui Dumnezeu.

În Antiohia, după ce mulți greci s-au întors la Dumnezeu și au devenit ucenici ai lui Isus Cristos, oamenii din cetate , i-au numit „Creștini” – Urmași ai lui Cristos. Acest lucru s-a datorat faptului că dupa ce au crezut , acești oameni, s-au întors la Dumnezeu, schimbandu-și modul de a trăi. Cu alte cuvinte , când au crezut în Isus Hristos au încetat sa mai aduca jertfe lui Apolo sau sa ceara ajutotul lui Poseidon cand plecau pe mare. Comportamentul, vocabularul, prioritatile si valorile s-au schimbat in acord cu voia lui Dumnezeu. Asta înseamnă să fi creștin.

3. 1 Petru 4:16. Dimpotrivă, daca sufera pentru ca este creștin, sa nu-i fie rușine, ci sa proslavească pe Dumnezeu pentru numele acesta. Creștin ești atunci când sacrifici, când platești prețul pentru valorile și credința pe care o ai. Petru spune : dacă cineva suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine! Pentru noi toți, vine un moment cand credința și valorile noastre vor fi testate. Atunci se va descoperi CINE SUNTEM? Adevarata identitate se arată în momentele de presiune.

In concluzie, pe baza a ce afirmă Scriptura, putem răspunde simplu la întrebarea : Cine este Creștin?

  • Cel care a luat o decizie personală de a crede și a urma pe Isus Hristos.
  • Cel care acceptă schimbarea vieți în acord cu voia lui Dumnezeu.
  • Cel care e gata să sacrifice , să sufere pentru a nu compromite credința.

Întrebarea grea este: Suntem noi Creștini ?

“..pietrele vor vorbi”

Cuvintele sunt rostite de Isus Hristos, la intrarea in Ierusalim înainte de patimile și moartea Sa. Atunci când ucenicii și copii au început să strige: “Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului…”, fariseii si preoții au spus lui Isus: “spune-le sa taca”. Replica Mântuitorului a fost: “dacă ei vor tăcea , pietrele vor vorbi”. 

Cu alte cuvinte, Dumnezeu, va avea în orice vreme pe cineva care să proclame adevărul, Dumnezeu iși va proclama adevarul in orice vreme, chiar dacă acesta va fi proclamat de “pietre”.

Si acum subiectul pe care vreau să-l aduc in discutie: Lumina de la Ierusalim venită în fiecare an de Paști, lumina de la mormântul lui Hristos.

S-a făcut multa „vâlvă; tam-tam” anul acesta pe această temă: Vom putea merge la Biserică de înviere să „luam lumină?” Anul acesta mai poate fi adusă lumina „de la Ierusalim?”

Eu îmi propun în cateva cuvinte să dezvolt acest subiect, din perspectiva adevărului lui Dumnezeu revelat în Scriptură. Așadar:

  1. Care este adevărata Lumină de Paști? Fără nici un fel de îndoială, adevărata lumina e Hristos. „Eu SUNT Lumina lumii” a declarat Hristos în Ev. după Ioan cap.8 cu v.12. Adevărata Lumină e Dumnezeu, Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt. Lumină sunt toți cei care poartă în inimile lor pe Hristos ca Domn si Mântuitor. Ev. după Matei cap.5 cu v.16 ” Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor,…. ” Cine are pe Isus Hristos în inima și umblă în ascultare de Hristos, este lumină și are lumină! Deci adevărata lumina e Hristos și toți cei luminați de El.
  2. Ne poruncește Dumnezeu în Biblie sa aprindem lumânarea sau să aducem”lumina acasa” de la Biserică în noaptea învierii? NU. Un NU mare. Nicăieri în Scriptură nu avem un o asemenea poruncă sau procesiune. DAR dacă Biblia nu spune nimic de această procesiune , asta nu înseamnă ca e neăparat rău sau greșit. Biblia nu spune nimic despre a merge cu trenul sau a mânca cu bețisoare chinezești, asta nu înseamnă că e rău să le folosim. Ce vreau să spun este că atât timp cât intelegem ca ADEVĂRATA LUMINA E HRISTOS ȘI CEI PE CARE EL I-A LUMINAT, avem libertatea să aprindem o lumânare, sau o lumină și să o folosim ca simbol, reprezentare simbolică pentru adevărata lumina. Dar dacă nu o aprindem nu trebuie să ne simțim condamnați sau să ne facem griji ca „tot anul nu vom avea lumină” , pentru ca adevărata lumină e Hristos și cei în care El locuiește.
  3. Daca îmi aprind candela de la lumina adusă de la Biserică, voi avea lumina tot anul? NU. La fel și de data asta e un NU mare. E frumos sa aprinzi o lumină, (lumanare sau candelă) , ca simbol al învierii sau al luminii care biruie întunericul. Nu e nimic greșit în asta. Greșit e să credem că dacă am aprins o lumină , vom fi luminați tot anul. Ca sa fim lumină, să fim luminați tot anul și toată viața, Scriptura ne spune că trebuie să-L avem pe Hristos în inimile noastre și să trăim în ascultare de Cuvântul Lui care e Lumină. „Cuvântul Tau este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cararea mea” Ps.119, v. 105. Umblăm în lumină , când umblăm în ascultare de Hristos.
  4. Lumina, flacara adusă de la Ierusalim e mai specială? Nu nu este mai specială. E la fel ca oricare altă flacară aprinsă într-un sat, cătun „uitat de lume” , din România. Să nu uităm că adevărata lumină vine din cer de la Dumnezeu, nu propulsată de motoare cu reacție. Legile fizicii după care arde focul în Israel sunt aceleași legi dupa care arde focul și în jud. Bacău. Dacă această lumină ar fi mai specială, atunci Dumnezeu ar fi nedrept. Nedrept fața de toți creștinii catolici, care nu aduc „lumină” de la Ierusalim, nedrept fața de oamenii simpli , din parohiile izolate unde nu ajunge „lumina de la Ierusalim”. Dar Dumnezeu e drept, e drept și nepărtinitor, așadar simbolul luminii divine, flacara, e la fel oriunde.

Inchei cu urmatorul gând și o mărturisire:

  • Am un profund respect fața de toți creștinii, indiferent din ce confesiune, care în noaptea de înviere caută lumina si vor sa o primească. Pe langa lumânarea pe care o aprindem, să ne deschidem inima și să primim adevărata lumina. Fie ca Hristos să ne lumineze pe toți și să trăim în lumină.
  • În noaptea asta, de înviere, voi aprinde o lumanare în casă voi strânge familia împreună și vom rosti „Hristos a înviat” , și chiar daca nu pot fi la o „slujbă de înviere” sau nu o să am aprinsă lumânarea din lumina „de la Ierusalim” , sunt bine, pentru că STIU că adevărata Lumina e Hristos care e viu și oamenii prin care El luminează și azi. După cum tot repetă Dumnezeu în fiecare zi printr-o „piatra” numită Pro Tv. : Oamenii sunt lumina”

Sarbatori luminate de Hristos și multa bucurie!

HRISTOS A INVIAT!

Când sa ai grija de părinți?

Nu îmi propun in următoarele rânduri sa spun nimic despre meritele părinților, despre evoluția societăți noastre si cum aceasta a influențat  dinamica relațiilor dintre copii si părinți in special când părinții ajung la o vârsta înaintata.

Avem din ce in ce mai mule azile de bătrâni, nu e rău, cineva trebuie sa aibă grija de ei, dar oare așa ar fi trebuit sa fie?

Avem sate pline de bătrâni lăsați in urma, care își îneacă speranțele in fotografii sau așteptând sa sune copii plecați de mult timp. Oameni lăsați in urma, părăsiți emoțional si material, oameni care pleacă in fiecare zi, unul cate unul, spre o alta lume mai buna. DAR PLEACA TRISTI SI SINGURI.

Oare așa ar fi trebuit sa fie?

Deci, îmi propun sa ne uitam la un episod din viată Mântuitorului. Isus Hristos pe cruce, in agonia durerii, torturat, foarte aproape de clipa morți, se uita in mulțime si o vede pe Maria, mama Lui. Maria, care era acolo, care a fost mereu lângă Mântuitor, Maria gata sa consoleze, sa mângâie sa susțină sa îmbărbăteze, de data asta privea cum Fiul ei își trăiește ultimele clipe. Isus când o vede însă, se adresează lui apstolului Ioan  pentru ai da in grija pe Maria.

Apoi, a zis ucenicului: „Iata mama ta!” Si, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasa. (Ioan 19:27)

“ Iată mama ta” , este expresia prin care Isus ne da un exemplu si ne răspunde ce sa facem cu părinții noștri si pana când sa avem grija de ei.

In unul din cele mai vulnerabile momente ale vieții Lui, Mântuitorul a avut grija de mama lui. Nu a invocat sau căutat vrea-o scuza, având in vedere situația Lui de pe cruce pentru a se exonera de responsabilitatea de-a avea grija de mama Lui.

Morala este simpla:

  • Nu avem nici o scuza sa nu îngrijim de părinții noștri. Cariera noastră, programul încărcat, situația financiara, etc, NIMIC din toate astea nu pot fi invocate ca scuza sa nu avem grija de părinți. La fel cum nici Isus nu a invocat suferința sau momentul răstignirii pentru a nu se îngriji de mama lui.
  • De părinți trebuie sa avem grija întotdeauna. Deși ar trebui sa înțelegem ca acest termen “întotdeauna” , este relativ. Adevărul este ca pe părinți nu putem sa-i avem întotdeauna cu noi. Nu avem grija de ei acum, sunt șanse mari sa vrem sa facem asta mai târziu dar ei sa nu mai fie cu noi.

Deci când sa ai grija de părinți? INTODEAUNA!