Categorie: Dumnezeu, Lume , viata, Romania, Bacau

Reprezentativ

Să mă opresc,…?

În ultimele săptămâni, mi-au venit tot felul de gânduri,… Am reflectat la trecut, la o grămada de momente și oameni la reușitele și greșelile experimentate. Dacă mă gândesc bine, nu aș schimba nimic din tot ce a fost. 

Sunt recunoscător  pentru fiecare zi trăită pentru oamenii care fac parte fin viața mea, familia mea și pentru dinamica activităților, proiectelor avute. Dacă ma gândesc bine, chiar nu am avut timp până acum sa mă plictisesc.  Îmi place să cred și sper ca am reușit, într-o măsură  mică, să ajut, să sprijin, să încurajez,.. 

Cu toate astea, m-am gândit serios să mă opresc. Să mă retrag. Am și motive,.. Dar nu pot! Știu ca viața mea se va schimba în câteva săptămâni , dar va fi bine. 

Am încercat astăzi, gândindu-mă  la viitor sa identific sentimentul, trăirea pe care o am.  O pot descrie într-un singur cuvânt: ÎNCREDERE. 

Încredere, ca starea mea de sănătate se va îmbunătăți. 

Încredere, ca recuperarea post operatorie va fi buna și scurtă 

Încredere, ca voi putea rămâne pentru mult timp în mijlocul familiei și îmi voi conduce la altar  în ziua nunți  pe toate cele trei fete! 

Încredere, că vom instrui, ajuta și inspira din ce în ce mai multi oameni. 

Încredere, ca ne vom muta cu Biserica într-o clădire nouă și voi vedea din ce în ce mai mulți oameni din Bacau iubindu-L pe Dumnezeu.

Încredere, ca voi avea parte de momente liniștite și pace lângă familie , lângă cei  dragi. 

Încredere, mai presus de toate în Dumnezeu și minunata lui providență! 

Încredere ,…. 

Deci să vina Ianuarie, și următorul an și alți după el.  Voi fi plin de Încredere.

Sa nu va părăsiți, dar, increderea voastră pe care o așteaptă o mare răsplătire! (Evr.10:35)

Si credința este o încredere neclintita in lucrurile nădăjduite, o puternica încredințare despre lucrurile care nu se vad. (Evr.11:1)

Asa ca putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu ma voi teme: ce mi-ar putea face omul?” (Evr.13:6)

Reprezentativ

Ferestre,.. spre o altă lume. 

Cu aproximativ 3000 de ani în urma, a existat în istoria biblică, un personaj cu totul special: Naomi.  O femeie din tribul lui Iuda din cetatea Betleem.  Datorită unei crize, o foamete, familia ei decide să emigreze în țara Moabului la est de Israel. Plecase din Betleem ( casa pâinii) în ținutul Moabului ( Moab – dorință) .  În Moab, Naomi își pierde soțul si cei doi fii, toți trei  mor în circumstanțe pe care nu pe cunoaștem. Naomi rămâne singură doar cu cele două nurori ale ei, Orpa și Rut, doua tinere din Moab. 

Naomi decide să se întoarcă acasă, acasă în Betleem , acasă în Israel. Destul printre străini, destul în Moab. Se ridică și spune nurorilor sale intenția de a se întoarce și le sfătuie sa meargă fiecare  acasă și să-și construiască un viitor în Moab.  Aici, povestea despre Naomi ia o întorsătura neașteptată: nurorile ei refuză să plece, refuză sa se despartă de Naomi. Deși Naomi era din Israel si nurorile ei din Moab, cu toate diferențele de vârsta , religie, cultură, cele două fete, Orpa și Rut refuză sa se despartă de Naomi.  Întrebarea retorica este: DE CE? Mai avea Naomi ceva de oferit în afară de forța caracterului? Cu siguranța nu , însă Naomi în timpul petrecut cu nurorile ei, prin comportament, exemplu de viață, empatie si dragoste, le-a arătat nurorilor ei un alt fel de a fi,.. un alt mod de a trai. Pentru Orpa și Rut , Naomi a fost o fereastra prin care ele au putut să vadă o alta realitate, un alt set de valori, un alt Dumnezeu.  Exemplul de viața a lui Naomi a fost pentru nurorile ei o fereastră spre o altă lume,…. acum nu voiau să se despartă de ea.

La fel ca Naomi, suntem și noi astăzi chemați si provocați de Mântuitorul Isus Hristos , să trăim în așa fel încât să le dăm , să le oferim celor din jurul nostru oportunitatea de a-L cunoaște, de a-L slăvi pe Mântuitorul Isus Hristos. Noi, la fel ca Naomi cu 3.000   de ani în urmă, suntem chemați sa fim ca niște ferestre prin care oamenii pot sa vadă o altă lume, o altă realitate, când privesc la noi sa-l vadă pe Mântuitor.

Când privesc oamenii la noi, prin fereastra vieții noastre, oare ce văd?… 

Creștinii nu sunt scutiți sa fie oameni,..

Ps 73

  • 21. Când mi se amăra inima și mă simțeam străpuns în măruntaie,
  • 22. eram prost si fara judecata, eram ca un dobitoc inaintea Ta.
  • Asaf, ne deschide ușa sufletului, ne lasă să intram și să fim martori la dialogul personal pe care îl are cu divinitatea. Ne lasă să vedem, îndoilile lui, prejudecățile, frustrarile față de Dumnezeu, descurajarea personală, etc. Asaf e omul lui Dumnezeu, este responsabil cu partea muzicala în cortul lui Dumnezeu, ulterior în Templu, Asaf nu e un om străin de Dumnezeu si de prezența lui.
  • Si totuși,…. prin Ps. 73 și prin tranșanta onestitate ne comunică : Am fost prost și fără judecată,…
  • Creștinul, omul credincios, bărbat sau femeie, înainte de a fi credincios este OM, cu toată complexitatea, frumusețea și imperfecțiunea din noi. Frumusețea mesajului din acest Psalm este că vedem, prin ochii lui Asaf, că nu este necesar să ne ascumnem să fugim vinovați de Dumnezeu atunci când eșuăm sau ne comportăm „prostește și fără judecată” ca sa-l citez pe Asaf. Dumnezeu oricum știe,..știe.
  • Nu suntem scutiți să fim oameni, tocmai pentru că suntem oameni, să venim spre Dumnezeu așa cum suntem, la fel ca Asaf, chiar și atunci cand în inima noastră ne luptăm cu îndoieli, frustrări, descurajari, etc. El știe că suntem OAMENI. Data viitoare când ești frustrat și supărat pe Dumnezeu, când ești dezamăjit și descurajat și de oameni și de Dumnezeu,… amintește-ți că esti om. Nu te izola, nu fugi de Dumnezeu, îndrasnește să vi spre El așa cum ești. Însăși neputința și imperfecțiunea noastră ne face eligibili de iertarea și mântuirea lui Dumnezeu. Eși om, nu e rau,..