Când sa ai grija de părinți?

Nu îmi propun in următoarele rânduri sa spun nimic despre meritele părinților, despre evoluția societăți noastre si cum aceasta a influențat  dinamica relațiilor dintre copii si părinți in special când părinții ajung la o vârsta înaintata.

Avem din ce in ce mai mule azile de bătrâni, nu e rău, cineva trebuie sa aibă grija de ei, dar oare așa ar fi trebuit sa fie?

Avem sate pline de bătrâni lăsați in urma, care își îneacă speranțele in fotografii sau așteptând sa sune copii plecați de mult timp. Oameni lăsați in urma, părăsiți emoțional si material, oameni care pleacă in fiecare zi, unul cate unul, spre o alta lume mai buna. DAR PLEACA TRISTI SI SINGURI.

Oare așa ar fi trebuit sa fie?

Deci, îmi propun sa ne uitam la un episod din viată Mântuitorului. Isus Hristos pe cruce, in agonia durerii, torturat, foarte aproape de clipa morți, se uita in mulțime si o vede pe Maria, mama Lui. Maria, care era acolo, care a fost mereu lângă Mântuitor, Maria gata sa consoleze, sa mângâie sa susțină sa îmbărbăteze, de data asta privea cum Fiul ei își trăiește ultimele clipe. Isus când o vede însă, se adresează lui apstolului Ioan  pentru ai da in grija pe Maria.

Apoi, a zis ucenicului: „Iata mama ta!” Si, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasa. (Ioan 19:27)

“ Iată mama ta” , este expresia prin care Isus ne da un exemplu si ne răspunde ce sa facem cu părinții noștri si pana când sa avem grija de ei.

In unul din cele mai vulnerabile momente ale vieții Lui, Mântuitorul a avut grija de mama lui. Nu a invocat sau căutat vrea-o scuza, având in vedere situația Lui de pe cruce pentru a se exonera de responsabilitatea de-a avea grija de mama Lui.

Morala este simpla:

  • Nu avem nici o scuza sa nu îngrijim de părinții noștri. Cariera noastră, programul încărcat, situația financiara, etc, NIMIC din toate astea nu pot fi invocate ca scuza sa nu avem grija de părinți. La fel cum nici Isus nu a invocat suferința sau momentul răstignirii pentru a nu se îngriji de mama lui.
  • De părinți trebuie sa avem grija întotdeauna. Deși ar trebui sa înțelegem ca acest termen “întotdeauna” , este relativ. Adevărul este ca pe părinți nu putem sa-i avem întotdeauna cu noi. Nu avem grija de ei acum, sunt șanse mari sa vrem sa facem asta mai târziu dar ei sa nu mai fie cu noi.

Deci când sa ai grija de părinți? INTODEAUNA!

Vrei sa salvezi planeta? Nu mai faci copiii !

 

Noii inamicii ai încălzirii globale: COPIII

Nu, nu glumesc deloc.  Din ce in ce mai puternic, un anume curent de opinie își face simțită, prezenta in societate la nivel global, cu precădere in statele dezvoltate. Si anume: Copiii contribuie la încălzirea globala, pentru a combate acest fenomen si pentru a salva planeta, ar trebui sa ne gândim serios sa nu mai avem copii ! 

Proaspăt aleasă in Congresul Statelor Unite, Alexandra Ocasio Cortez a încurajat cu câteva zile in urma, pe tineri sa își pună aceste “întrebări legitime” cu privire la acest subiect

https://www.independent.co.uk/news/world/americas/us-politics/alexandria-ocasio-cortez-children-climate-change-aoc-instagram-young-people-a8797806.html iar un număr considerabil de persoane influente, susțin ca acest deziderat ar trebui cuprins in platforma politica a Partidului Democrat din SUA pentru următoarele alegeri.

Exemplele sunt diverse. Este suficienta o căutare simpla pe Google pentru a descoperii o multitudine de grupuri , publicații si persoane influente care susțin aceasta nebunie.

Eu as vrea sa spun doar:

  • In perioade economice grele, dificile, oamenii au fost încurajați sa nu facă copii, ei, copiii vor fi o povoara si nu vor avea cu ce sa-i crească!
  • In perioade de dezvoltare economica si dinamism generate de creștere si activitate profesionala, oamenii sunt încurajați sa nu facă copii, ei vor fi o piedica in dezvoltarea carierei sau studiilor si a realizări economice.
  • In perioade de bunăstare materiala, in tari unde este belșug de hrana si oportunități pentru educație si o viată de calitate, oamenii sunt încurajați sa nu facă copii, copiii contribuie la încălzirea globala! ( sa razi sa plângi, nici nu ști ce reacție sa ai).

După aceasta logica nu ar mai trebui sa avem copii. Niciodată nu e momentul potrivit.

Câteva precizări pentru cei care vor sa încurajeze scăderea natalității si sa crească rata de avort pentru a lupta  împotriva încălzirii globale:

  1. Animalele de companie contribuie la încălzirea globala. Vestea foarte proasta pentru toți iubitorii de animale. Gata cu adopțiile de cățeluși drăgălași si cu petshop-urile!
  2. Animalele pentru hrana , contribuie la încălzirea globala! Deci gata cu grătarul! ( pentru noi , romanii ar fi foarte greu)
  3. As vrea sa-I vad pe toți luptătorii împotriva încălzirii globale ca renunța la avioanele private la zborurile speciale, care contribuie pe bune la încălzirea globala. Sa folosească curse de linie, nu cum a fost ultima oara la Davos când au venit cei din elita lumi sa ne semnaleze încălzirea globala, dar fiecare au venit cu avionul special, apx. 4000 de zboruri special doar pentru o singura întâlnire in care a fost adoptat un document împotriva poluării. ( e ca si cum ai semna un document de prohibiție pentru alcool si sărbătorești reușita cu o beție zdravăna).

Nu știu in cifre, cat de mult contribuie un copil la încălzirea globala, daca chiar contribuie, însă știu cat de mult un copil poate încălzi si schimba o inima, o inima de părinte. Un copil transforma o inima de om într-o inima de părinte. E un sentiment minunat.…….

Se supara Dumnezeu cand il intrebi?

Nu, nu se supara!

 

 

Esti Tata? Sa nu faci asta….

images

Nu e parinte care sa nu fi facut macar o greseala in educatia copiilor lor. Si multe din greseli sunt facute fara voia lor, din dorinta de a da o cat mai buna educatie copiilor. 

Nu intotdeauna insa, ceea ce au crezut ei ca e bine a venit in sprijinul copiilor si a educatiei lor. Iata 7 „pacate” pe care parintii le fac in educatia copiilor lor, descrise in cartea “Pais Brilhantes, Professores Fascinantes” (Parinti straluciti, profesori fascinanti), scrisa de Augusto Jorge Cury, psihiatru, psihoterapeut, om de stiinta si scriitor din Brazilia.

1. Corectia in public

Ati vazut multi parinti care isi cearta copiii de fata cu alti persoane (copii sau adulti), in incercarea de a-i responsabiliza si a-i face sa inteleaga ca gresesc. Acest lucru nu este deloc sanatos pentru cei mici. Si asta pentru ca expunerea publica (indiferent de varsta celui mustrat) duce la umilinta, traume si alte complexe foarte greu de depasit ulterior si care le va “bantui” toata existenta.

Corectia in public paralizeaza inteligenta, scade interesul de sine, si duce la teama de a expune viitoarele idei. Chiar daca se mai intampla sa va scoata din minti, nu umiliti niciodata copilul si, mai ales, nu-l certati in public. Chiar daca merita o pedeapsa serioasa, corectati-l in particular. Cel mai bine este sa-i invatati pe cei mici sa reflecteze asupra faptelor sale, iar acest lucru le va stimula gandirea.

2. Autoritate cu agresivitate

Parintii incearca sa se impuna in fata copiilor pentru a putea implementa regulile de educatie. Unii dintre ei, insa, sfarsesc lamentabil prin a-si impune autoritatea prin bataie. Un parinte care isi bate copilul castiga, cu siguranta, frica lui, dar ii pierde, incet si sigur, dragostea si respectul. Cand va simtiti luati de val, sunteti atat de nervos (nu neaparat pe copil), nu va revarsati furia asupra lui sau in fata lui. Iesiti din camera atunci cand nu puteti duce o conversatie civilizata.

Cu totii suntem stresati, cu totii putem avea mici conflicte in familie, cu totii putem fi agresivi. Important este sa-va dati seama ca ati gresit, sa va cereti iertare. Asa avem curajul sa gresim, asa trebuie sa avem curajul sa ne si reparam greseala. Nu de alta, dar copiii pot reproduce comportamentele noastre. Si ganditi-va numai la cate din lucrurile pe care le-ati vazut la parintii vostri ati jurat sa nu le faceti cu copiii vostri si, totusi, va surprindeti in viata de zi cu zi facandu-le. Inregistrarea facuta in tacere si neprelucrata creeaza modele in cele mai tainice zone ale personalitatii fiecaruia dintre noi.

Cand parintii reactioneaza cu violenta, impun o autoritate care sufoca ratiunea copiilor. Nu vor sa dialogheze cu copilul pentru ca au senzatia ca isi pierd autoritatea. Nu admit sa fie chestionati, nu admit comentarea propriilor esecuri, se comporta ca si cum ar fi perfecti si intangibili. Pe cand ei se tem doar de propria vulnerabilitate si atunci se ascund in spatele “autoritatii”.

Parintii nu trebuie sa se teama ca-si pierd autoritatea in fata copiilor, ci ca-si pierd copiii din cauza autoritatii.

3. Critica excesiva

Unii parinti sunt atat de preocupati de viitorul copiilor lor, sa fie morali, seriosi si responsabili incat nu le permit sa faca greseli si nici excese. Nu-i lasa sa se joace pentru ca se pot murdari sau pot face dezordine cu jucariile. Fiecare greseala sau nota proasta la scoala, fiecare atitudine “necugetata” se transforma in lungi siruri de predici si de critici, de cele mai multe ori in fata colegilor sau prietenilor. Mai mult, ii compara cu ceilalti copii “cuminti, ascultatori si destepti”.

Oare ce simt acei copii? Nu se simt ei oare cea mai dispretuita fiinta de pe pamant? Nu-si inchipuie oare ei ca nu sunt iubiti de parinti si cea mai buna solutie care se intrezareste este sa renunte la viata (mai ales daca vorbim de adolescenti)? Si chiar daca nu recurg la aceasta nefericita modalitate de rezolvare a problemelor, iar copiii devin niste adulti asa cum si-au dorit parintii (omeni buni, morali, seriosi si responsabili), care este oare pretul?

Pretul este nefericirea, timiditatea, fragilitatea, frustrarea. Copiii vor avea o groaza excesiva de critica celorlalti astfel incat se vor sacrifica pana la cote alarmante doar ca sa nu greseasca, isi vor ingropa visele, nu-si vor asuma riscuri pentru a nu primi oprobiul public.

Copiii sunt unici, nu-i comparati cu altii. Comparatia nu numai ca nu este educativa, dar nu stimuleaza absolut deloc ci, dimpotriva, umileste. Lasati-le copiilor “luxul” de a gresi, de a-si exprima parerile, de a se purta necugetat, de a-si asuma chiar si riscuri, pentru ca astfel vor invata cum sa-si croiasca drumul in viata.

4. Pedepse la furie si fara explicatii

Nu pedepsiti niciodata copiii cand sunteti nervosi, indiferent de ceea ce a facut copilul. Nimeni nu gandeste in primele 30 de secunde de furie, iar in acele secunde puteti face lucruri care sa raneasca mai mult decat v-ati inchipui. Pedeapsa fizica trebuie evitata. Daca dati cateva palme, ele trebuie sa fie simbolice si insotite de o explicatie. Nu durerea indusa de palme va stimula inteligenta copiilor si tinerilor. Daca v-au suparat, vorbiti despre sentimentele voastre, plangeti cu el daca asta simtiti. Cand copilul vostru greseste, discutati cauzele greselii. Nu puneti niciodata limite fara sa dati explicatii. Iata doua povesti de viata reale care va pot face sa intelegeti diferenta.

“O fetita de 8 ani a furat niste bani de pe tejgheaua magazinului scolii. Vanzatoarea a vazut-o si a dus-o de maneca la parinti facand-o hoata. Fetita era traumatizata. Parintii s-au speriat si nu stiau cum sa reactioneze. Se temeau ca fetita lor ar putea deveni cleptomana. N-au batut-o, in schimb au stat de vorba cu ea si i-au dat o suma de bani mai mare decat cea furata, spunandu-i ca ea este mult mai importanta decat toti banii din lume si ca cinstea este demnitatea celor puternici. Cand a implinit 15 ani, fetita le-a multumit parintilor pentru atitudinea lor si pentru faptul ca intr-un moment atat de dificil i-au aratat atata dragoste”.

“Un tata a fost chemat la politie dupa ce fiul sau a furat un CD dintr-un magazin. L-a batut in fata politistilor si nu l-a interesat nicio clipa ce se intamplase cu baiatul. Ajuns acasa baiatul s-a inchis in camera lui. Cand si-a dat seama tatal ca ar putea fi o problema, era prea tarziu. Baiatul isi luase viata, iar tatal ar fi dat orice sa poata intoarce timpul inapoi. Niciodata nu s-ar fi inchipuit ca-si va pierde fiul”.

5. Renuntarea la educatia copiilor

Toti parintii sau profesorii vor sa educe tineri docili, iar cei care ii fac pe parinti (sau pe profesori) sa se simta frustrati sunt acei copii care le testeaza calitatea de educatori. Copiii vostri complicati va testeaza dimensiunea iubirii, iar elevii vostri insuportabili sunt cei care va testeaza calitatea umana. Chiar daca va deceptioneaza, oferiti-le o compensatie inedita, dragostea voastra. Secretul este rabdarea, iar obiectivul este educarea afectivitatii.

6. Incalcarea cuvantului

Sunt parinti care nu spun NU copiilor lor. Cum nu suporta incapatanarile si agitatia copiilor, ei le promit indeplinirea tuturor dorintelor, pentru a evita altercatiile si pentru a nu frustra copiii. Si nu numai ca promit, dar nici nu-si tin cuvantul dat. Ce efecte pe termen lung are aceasta tactica? Vazandu-si parintii disimuland si netinandu-si promisiunea, copiii respectivi proiecteaza asupra mediului social in care traiesc o neincredere cumplita. Dezvolta nesiguranta si paranoia, cred ca toata lumea ii va dezamagi, sufera de mania persecutiei, nu vor reusi sa mentina prietenii stabile si nu vor sta prea mult timp intr-un loc de munca.

Tineti-va intotdeauna promisiunea, iar daca este vorba despre ceva ce are nevoie de un NU hotarat, nu va fie teama sa-l rostiti, chiar daca copiii vor face o criza dupa aceea. Iar daca gresiti, cereti-va intotdeauna scuze. Greselile, cat de grave ar fi ele, pot fi solutionate rapid daca sunt corectate imediat. Increderea insa este foarte greu de construit, foarte usor de demolat si aproape imposibil de reconstruit.

7. Distrugerea viselor si sperantelor

Fara speranta nu exista drum si fara vise nu exista motivatia de a continua drumul. Cuvinte de genul “Nu vei face nimic in viata!”, “Vei fi un ratat”, “Nu mai ai nicio sansa!”, “Imi aduci numai necazuri!” distrug sperantele si visele unui copil. Oricat de multe greseli ar face un copil, el trebuie sa primeasca imbratisarile si incurajarile parintilor sai. Cuvintele mentionate mai sus nu vor face decat sa-l adanceasca si mai mult in deziluzii. Copiii care isi pierd speranta au dificultati grave in a-si depasi conflictele, vor gravita mereu in jurul nefericirii lor emotionale si a esecurilor.

Nu conteaza dimensiunea obstacolelor, ci dimensiunea motivatiei de a le depasi. De aceea este fundamental pentru sanatatea psihica sa stii ca dupa cea mai neagra furtuna, urmeaza cel mai frumos rasarit de soare.

Pro Viata; Exista alternative !

 

DSC_1022                                                                                                                             Este foarte usor sa identifici o problema. Aproape oricine poate identifica o problema.  Este primul pas spre rezolvarea unei probleme, identificarea ei.

Multe vocii din societate acuza sustinatorii Pro viata ca nu facem nimic altceva decat sa identifica doar o problema a societatii de astazi, dar nu avem nici o solutie , ca nu facem nimic altceva decat sa aratam cu degetul , dar nu ne implicam concret in procesul de rezolvare a problemei identificate.

Din acest motiv , vreau sa afirm , ca noi , cei care sustinem dreptul la viata, nu vrem numai sa identificam o problema, Noi  venim si cu solutii.  Vrem sa fim parte a procesului de rezolvare a acestei probleme si ne dorim o implicare activa.

Solutia pe care o propunem, alternativa pe care o promovam este ADOPTIA. Adoptia este o alegere nobila. Adoptia  da dreptul la viata unei finite umane. Adoptia te va ajuta sa traiesti cu o constiinta curata si fara regrete. Adoptia  poate aduce fericire si viata in caminul unor oameni care isi doresc copii.

Pentru a opri avortul, pentru a opri crima, exista solutii, exista alternative. Adoptia este una dintre ele.

Datorita acestui lucru, ne dorim o tara , ne dorim o Romanie unde:

–         Sistemul medical sa recomande orcarei persoane care doreste sa faca avort, un timp de consiliere  cu personal calificat , consiliere unde persoana sa inteleaga riscurile si implicatiile morale a  avortului, precum si existenta alternativelor pentru situatia  de fapt.

–         Clasa politica sa   promoveze o politica care  sa  favorizeze viata! In primul rand  ne referim aici la schimbari care trebuiesc efectuate in sistemul legislativ a Romaniei, pentu ca  adoptia sa fie favorizata si posibila. Fiecare sustinator proviata, este dator moral sa urmareasca valorile si princiipiile , partidului, sau politicianului pe care il investeste cu incredere prin votul sau.

Ne dorim o Roamanie unde viata si dreptul la viata sa fie respectat. Ne dorim o Romanie unde valorile care stau la baza unei societati sanatoase sa fie respectate si promovate.

Cu ajutorul lui Dumnezeu , impreuna,  putem construi o astfel de Romanie!

Viata Vesnica???

untitledStiu , sunt Pastor , in concluzie e normal sa cred in viata de apoi . nu? Logic,..  ( logic… ce mai e logic azi?)

Oare cati oameni mai cared azi in viata vesnica?  Viata dupa moarte?  Binenteles ca multi oameni vor spune ca da, cred. Dar eu nu caut afirmatii si intentia mea nu este sa „smulg ” niste declaratii  doctrinare corecte.  Oare astazi mai credem in viata vesnica? Sunt cateva lucrurii pe care le am in vedere atunci cand pun aceasta intrebare.  Cred din toata inima ca daca raspunsul la aceasta intrebare este unul afirmativ , atunci aceasta credinta in viata vesnica  TREBUIE sa se vada. O credinta AUTENTICA in viata vesnica schimba radical modul in care :

1- Noi traim in fiecare zi. Daca cineva crede cu adevarat in viata vesnica, traieste cu sfintenie si curatie de inima. Aceasta credinta ii va modela comportamentul si caracterul.

2- Noi ne vom cheltui resursele noastre. Felul in care ne cheltuim banii, va defini unde ne este comoara noastra si unde e comoara este si inima. modul cel mai simplu , uneori , de-a vedea unde ne este comoara , este sa ne uitam pe ce am cheltuit bani si resursele noastre in ultimele luni. Acolo de este inima!  Cine crede in viata vesnica , va strange comori in cer.  Este credincios in a investi , banii , resursele personale in lucrurile cu valoare vesnica. Va da partea Domnului credincios, va investi si va sustine lucrarea misionara,…… E drept, azi putini mai sunt cei care cred cu adevarat in viata vesnica. Viata de aici, aceasta farama , mizera , si scurta a exsistentei noastre, ne-a captat toata atentia.  …

3- Noi vom vesti Evanghelia. Cine crede in viata vesnica, nu are liniste sufleteasca , pana nu imparte vestea buna a mantuirii cu cei nemantuiti din jurul lui. Pentru cine crede cu adevarat in viata vesnica,  vestirea Evangheliei devine o chestiune serioasa, de viata si de moarte. Este lucrul care poate face cu adevarat diferenta pentru oameni.  Omul cu credinta in viata vesnica, va  spune si va sustine Evanghelia, IN ORICE LOC SI IN ORICE MOMENT.

Oare cati mai cred azi in viata vesnica?  Daca e sa judecam intrebarea dupa felul in care traim, dupa felul in care sunt Bisericile astazi si dupa felul in care credinciosi de azi isi traiesc viata si isi stabilesc prioritatile, ….. putini , cativa mai cred cu adevarat in viata vesnica. Cu regret,…

Revolutionarii….

Se merita sa iubim oamenii si sa-I ajutam?

Poate ca intrebarea pare nepotrivita ! Un raspuns simplist ar fi :  DA SIGUR CA TREBUIE SA IUBIM PE OAMENI,… DUMNEZEU NE PORUNCESTE SA O FACEM.  Poate ca ar trebui sa vorbim despre CUM sa iubim oamenii , nu  daca se merita….

Cu toate astea , si cu riscul de-a fi judecat poate de unii datorita unor afirmatii personale, voi exprima ce simt  in urmatoarele randuri despre acest subiect.

Intrebarea cu care ma lupt nu este daca trebuie iubiti oamenii, Stiu ca trebuie sa ne iubim semenii , chiar dusmanii. Intrebarile  care m-au framantat sunt in ultimele zile sunt:

–          Merita omul sa fie iubit?

–          Merita omul sa fie ajutat?

De multe ori am avut tendinta sa ma comport  ca si cum raspunsul la aceasta intrebare ar fi fost : UNII  MERITA , UNII NU !

Pentru unii oameni inclin sa  fiu gata sa ajut si sa iubesc fara limite. Pentru unii  avem tendinta sa credem ca Dumnezeu e nedrept ca ii lasa sa traiasca  sau sa regretam ca nu exista  in legislatia romana pedeapsa capitala.  In umanitatea mea prima reactie pe care am avut-o atunci cand am aflat ca pastoral Adrian Blaga a fost ucis si torturat , el si baiatul lui Timotei , a fost sa regret ca nu exista pedeapsa capitala in legislatia noastra.  Merita oamenii, TOTI oamenii sa fie iubiti si ajutati?  NU , CU CERTITUDINE NU!

De fapt adevarata iubire , infloreste acolo unde  nu sunt merite. Adevaratul ajutor este cel indreptat spre cei care nu pot sa te rasplateasca, altfel ar fi doar un targ.

Nu merita toti oamenii sa fie iubiti!  De aceia cred ca Mantuitorul a spus: Sa va iubiti unii pe altii cum v-am iubit eu! Nimei din cercul  Mantuitorului nu merita sa fie iubit. Toti inregistrase esecuri , iar unii urma sa inregistreze esecurii rasunatoare ( ex. Petru) . Desi, nimeni nu merita iubirea divina , toti au primit-o din abundenta!

In concluzie , desi nu toti din jurul nostru merita sa fie iubiti, iertati , ajutati,  noi trebuie , urmand exemplul Mantuitorului , sa iubim , sa iertam si sa ajutam pe TOTI.   Si asta pentru ca adevarata iubire , adevarata dragoste si adevarata iertare ,  se daruiesc fara MERIT.

Sunt multe imagini care imi trec prin minte:  Mantuitorul care se roaga pentru cei care il tortureaza, Richard W  care se roaga pentru cei care l-au torturat, Sotia misionarului Eliot , ucis de cei din tribul Auca, care se duce pe urmale sotului sau si are puterea sa ierte si sa vesteasca evanghelia ucigasilor sotului ei, Preotul Maximiliam Kobe … exemplele pot continua.

Un crestin autentic  uneori “sfideaza “normele ratiunii , si pe nemerit iubeste, iarta, ajuta.  Acesti oameni sunt adevaratii revolutionari intr-o societate  ca a noastra.  Imi doresc mult  sa fiu un astfel de om.

why… God?

From time to time, I question God,… I admit, I question many things, and some time is good to question,.. but from time to time, when things I do not understand happen I question God. Things that from my point of view are not right, there is no justice, how can God allow,..Why?

Did  you  ever experience this? I did

One day  I start to read the book of Jonah from the Bible. (again). The story with the fish is nice ,BUT , when I went  beyond that, I start questioning  God again. In a way Jonah was right,..

– Why will God need to send a warning  to those that He already  decide  to punish .  Just … send the fire,..

– How God can listen the prayers of those that do not know Him?  On the boat during the storm , every one pray to their god to spare them and show who  is guilty for the storm. The only one that serve the true God was sleeping .. but still God in His Providence   lead the lots to Jonah,..

– How God can  listen  the prayer of  those  that choose  not to obey  the will of God and lead their  life in misery , by choice and when they pray,… God listen ! ( Jonah pray from inside of the fish and guess what,…)

– Why is God concern for those that are NOT concern about Him?  There was over 120.000 people in Niniveh , pagans , idols worshipers,… God know the number of the people in the city, keep count of every one and concern of not to die ,… in sin.

and than I read  that Jonah  finally  is blessed with  a little gift  from God.  God give  him  a plant to have shade  during the day. Finally , Jonah  is happy, after all God  care , about him. But the joy was short,.. the plant dry. GOD MADE IT TO DRAY!

– Why   is  like that ?  Some time God is giving a blessing.  When  to start to get used with it, boom  God take it away. (loose the job, car broke , longlines , loosing a child , loosing  ,..  I stop hare)  why?

and than I read: and Jehovah said, You have had pity on the plant, for which you had not labored, nor made it grow, which was a son of a night, and perished the son of a night.  and should I not spare Nineveh, that great city, in which are more than a hundred and twenty thousand men who do not know between their right and their left hand, besides much cattle? In the Romanian  translation  it say ” should  not I have mercy

I got it,.. I did.

– When I question what God is doing , why He is allowing  this , that, my problem is not , that I do not understand what He is doing , my problem is: I do not understand Him !  He is merciful , full of grace, ready to help all those that do not deserve.

– Than I realize  that He want that His servants  , NOT NECESSARY ,TO UNDERSTAND WHAT HE IS DOOING  BUT TO EXPESS , BE AN EXPRESSION OF WHAT HE IS

I  GOT IT.  🙂

Marian Paduret