Încet, dar sigur,…

Astazi împlinesc 16.991 de zile de când am intrat în această existență terestră! Wow, au trecut repede, foarte repede zilele. Din ce in ce mai des meditez la faptul ca deja am început „sa cobor pe partea cealaltă a dealului” 🙁

Nu asta însă ma înfioară! Stiu că e inevitabil, și va veni momentul când pământul reavăn si umed, ca in poezia lui Bacovia, va primi trupul meu spre odihna,… dar NU, nu asta mă înfioară.

Mă înspăimântă însă sentimentul de „inutilitate”!

A contat ca am trăit pana acum? Contează în vre-un fel existența mea ca om? Ce las în urmă? ,… Doamne câte întrebări fi felul asta ar fi de pus!….

Cât timp mai am? Cum aș putea sa-l valorific la maxim? Până la urmă care sunt lucrurile care cu adevărat contează în viață?

E o așa mare tensiune în interiorul meu între sentimentul ca „încep să mă sting” și dorința de a „conta” , de a lăsa ceva în urmă,….

Căt de nemilos e acest cronometru al vieți,… el merge înainte cu încăpățânare , am ajuns la 16.992! Oare când se va opri?

A venit să ne găsească!

Care om dintre voi, daca are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasa pe celelalte nouazeci si noua pe izlaz si se duce dupa cea pierduta pana cand o gaseste? Luc. 15 4

Mai sunt zece zile pâna în ziua de Crăciun. Zece zile, pâna vom sărbători Nașterea Domnului Isus. Crăciunul ne amintește condiția noastră umană, “ca niște oi pierdute”. Domnul Isus vine, într-o lume pierdută, coruptă și ostilă. O lume întunecată și nesigură. El vine să caute, să lumineze, să dăruiască viață, să vindece, să ierte și să ne aducă înapoi “acasă”.

Dacă ști ca Păstorul cel Bun, te-a găsit și pe tine, atunci așteaptă Craciunul, recunoscător pentru venirea lui Isus Hristos în lumea noastră. 

Mai sunt zece zile până la Craciun !