Când sa ai grija de părinți?

Nu îmi propun in următoarele rânduri sa spun nimic despre meritele părinților, despre evoluția societăți noastre si cum aceasta a influențat  dinamica relațiilor dintre copii si părinți in special când părinții ajung la o vârsta înaintata.

Avem din ce in ce mai mule azile de bătrâni, nu e rău, cineva trebuie sa aibă grija de ei, dar oare așa ar fi trebuit sa fie?

Avem sate pline de bătrâni lăsați in urma, care își îneacă speranțele in fotografii sau așteptând sa sune copii plecați de mult timp. Oameni lăsați in urma, părăsiți emoțional si material, oameni care pleacă in fiecare zi, unul cate unul, spre o alta lume mai buna. DAR PLEACA TRISTI SI SINGURI.

Oare așa ar fi trebuit sa fie?

Deci, îmi propun sa ne uitam la un episod din viată Mântuitorului. Isus Hristos pe cruce, in agonia durerii, torturat, foarte aproape de clipa morți, se uita in mulțime si o vede pe Maria, mama Lui. Maria, care era acolo, care a fost mereu lângă Mântuitor, Maria gata sa consoleze, sa mângâie sa susțină sa îmbărbăteze, de data asta privea cum Fiul ei își trăiește ultimele clipe. Isus când o vede însă, se adresează lui apstolului Ioan  pentru ai da in grija pe Maria.

Apoi, a zis ucenicului: „Iata mama ta!” Si, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasa. (Ioan 19:27)

“ Iată mama ta” , este expresia prin care Isus ne da un exemplu si ne răspunde ce sa facem cu părinții noștri si pana când sa avem grija de ei.

In unul din cele mai vulnerabile momente ale vieții Lui, Mântuitorul a avut grija de mama lui. Nu a invocat sau căutat vrea-o scuza, având in vedere situația Lui de pe cruce pentru a se exonera de responsabilitatea de-a avea grija de mama Lui.

Morala este simpla:

  • Nu avem nici o scuza sa nu îngrijim de părinții noștri. Cariera noastră, programul încărcat, situația financiara, etc, NIMIC din toate astea nu pot fi invocate ca scuza sa nu avem grija de părinți. La fel cum nici Isus nu a invocat suferința sau momentul răstignirii pentru a nu se îngriji de mama lui.
  • De părinți trebuie sa avem grija întotdeauna. Deși ar trebui sa înțelegem ca acest termen “întotdeauna” , este relativ. Adevărul este ca pe părinți nu putem sa-i avem întotdeauna cu noi. Nu avem grija de ei acum, sunt șanse mari sa vrem sa facem asta mai târziu dar ei sa nu mai fie cu noi.

Deci când sa ai grija de părinți? INTODEAUNA!

Ziua Mamei

Vrei sa salvezi planeta? Nu mai faci copiii !

 

Noii inamicii ai încălzirii globale: COPIII

Nu, nu glumesc deloc.  Din ce in ce mai puternic, un anume curent de opinie își face simțită, prezenta in societate la nivel global, cu precădere in statele dezvoltate. Si anume: Copiii contribuie la încălzirea globala, pentru a combate acest fenomen si pentru a salva planeta, ar trebui sa ne gândim serios sa nu mai avem copii ! 

Proaspăt aleasă in Congresul Statelor Unite, Alexandra Ocasio Cortez a încurajat cu câteva zile in urma, pe tineri sa își pună aceste “întrebări legitime” cu privire la acest subiect

https://www.independent.co.uk/news/world/americas/us-politics/alexandria-ocasio-cortez-children-climate-change-aoc-instagram-young-people-a8797806.html iar un număr considerabil de persoane influente, susțin ca acest deziderat ar trebui cuprins in platforma politica a Partidului Democrat din SUA pentru următoarele alegeri.

Exemplele sunt diverse. Este suficienta o căutare simpla pe Google pentru a descoperii o multitudine de grupuri , publicații si persoane influente care susțin aceasta nebunie.

Eu as vrea sa spun doar:

  • In perioade economice grele, dificile, oamenii au fost încurajați sa nu facă copii, ei, copiii vor fi o povoara si nu vor avea cu ce sa-i crească!
  • In perioade de dezvoltare economica si dinamism generate de creștere si activitate profesionala, oamenii sunt încurajați sa nu facă copii, ei vor fi o piedica in dezvoltarea carierei sau studiilor si a realizări economice.
  • In perioade de bunăstare materiala, in tari unde este belșug de hrana si oportunități pentru educație si o viată de calitate, oamenii sunt încurajați sa nu facă copii, copiii contribuie la încălzirea globala! ( sa razi sa plângi, nici nu ști ce reacție sa ai).

După aceasta logica nu ar mai trebui sa avem copii. Niciodată nu e momentul potrivit.

Câteva precizări pentru cei care vor sa încurajeze scăderea natalității si sa crească rata de avort pentru a lupta  împotriva încălzirii globale:

  1. Animalele de companie contribuie la încălzirea globala. Vestea foarte proasta pentru toți iubitorii de animale. Gata cu adopțiile de cățeluși drăgălași si cu petshop-urile!
  2. Animalele pentru hrana , contribuie la încălzirea globala! Deci gata cu grătarul! ( pentru noi , romanii ar fi foarte greu)
  3. As vrea sa-I vad pe toți luptătorii împotriva încălzirii globale ca renunța la avioanele private la zborurile speciale, care contribuie pe bune la încălzirea globala. Sa folosească curse de linie, nu cum a fost ultima oara la Davos când au venit cei din elita lumi sa ne semnaleze încălzirea globala, dar fiecare au venit cu avionul special, apx. 4000 de zboruri special doar pentru o singura întâlnire in care a fost adoptat un document împotriva poluării. ( e ca si cum ai semna un document de prohibiție pentru alcool si sărbătorești reușita cu o beție zdravăna).

Nu știu in cifre, cat de mult contribuie un copil la încălzirea globala, daca chiar contribuie, însă știu cat de mult un copil poate încălzi si schimba o inima, o inima de părinte. Un copil transforma o inima de om într-o inima de părinte. E un sentiment minunat.…….

Se supara Dumnezeu cand il intrebi?

Nu, nu se supara!

 

 

Toma, pe nedrept facut „necredincios”

Toma, zis Geaman

Toma este unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus.

Nu știm foarte multe despre el. Din expresia “zis Geamăn” putem deduce ca a avut cel puțin un frate sau o sora geamăna.

Toma , a rămas cu cei doisprezece ucenici dup ace Isus s-a înălțat la cer. A fost prezent atunci când Duhul Sfânt a fost dat in ziua Cinzecimii si a contribuit la zidirea bisericii primare.

Conform istoriei Toma a ajuns sa predice evanghelia pana in partea de est a Asiei, in India. Conform tradiției a murit ca martir, străpuns de sulița.

In tradiția populara, Toma este cunoscut sub pseudonimul “necredinciosul”, descriere data de atitudinea avuta de Toma după învierea Domnului Isus.

Aceasta descriere a lui Toma, in mare măsura este nedreapta. Din acest motiv îmi propun sa-l descoperim pe Toma in fiecare ipostaza când apare in evanghelia lui Ioan. O privire atenta la comportamentul lui Toma , ne va dezvălui lucruri de admirat, stări cu care fiecare din noi ne putem identifica si in mod special vedem pe Isus Hristos ca in fata dorinței lui Toma de a avea dovezi clare a învierii, Isus da curs căutări si dorinței lui Toma de a vedea, descoperi si înțelege. Isus Hristos nu condamna, sau inhiba dorința lui Toma de-a vedea si de-a cunoaște ci dimpotrivă, Isus satisface aceasta dorință prin invitația adresata lui Toma: “adu-ti mana si pune-o in coasta Mea

 

Cum este Toma portretizat in Evanghelie?

 

Toma – Determinat sa urmeze pe Isus pana la moarte.

Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici: „Haidem sa mergem si noi sa murim cu El!”

 

Lazar, murise! Ultima oara când Isus a mers in Iudeea, iudeii, au încercat sa-l omoare. Pentru ucenici, dorința lui Isus de a merge din nou in Iudeea, la Lazar, evident nu era o idee buna. Întoarcerea in Iudeea însemna expunerea la risc.

In acest context Toma se adresează camarazilor săi: Haidem sa mergem sin oi cu El, sa murim cu El! Cu alte cuvinte: Loiali pana la capăt! Mergem oriunde merge El! Gata sa ne asumam orice fel de risc.

Toma, aici este hotărât, determinat sa-l urmeze pe Isus, chiar daca asta ii va pune viată in pericol.

Daca ascultarea de Dumnezeu presupune asumarea unor riscuri pentru viată ta, ai fi pregătit sa-ti asumi riscurile? Toma a fost.

Toma – Confuz

„Doamne”, I-a zis Toma, „nu știm unde Te duci; cum putem sa știm calea intr-acolo?”

Isus e aproape de momentul in care se va desparți de ucenici pentru a fi răstignit. El știe acest lucru si își îmbărbătează ucenicii, “ știți unde mă duc si știți si calea intra-colo” ! In acest context Toma isi da pe fata confuzia, dezorientarea in care se afla! “ Doamne nu știm nici unde te duci si nici calea,…”  Nu știu! Nu știu unde mergi! Nu știu care e calea intr-colo! Cum pot descoperi aceasta cale?

Confuzia, dezorientarea lui Toma este întâmpina de una dintre cele mai frumoase si mai clare afirmații din Evanghelie: “Eu sunt: Calea, Adevărul si Viața,…”

Isus nu condamna neștiința, confuzia lui Toma! El răspunde si aduce claritate  si înțelegere atât lui Toma cat si celorlalți ucenici.

Toma, aici este ucenicul care confuz si dezorientat ,caută răspunsuri. Creditul lui este acela de a avea curajul sa întrebe, sa-si verbalizeze confuzia, sa-si admită neștiința!

 

Ai trecut vre-o data prin momente in care ai fost confuz? In care nu ai înțeles, ai știut ca nu știi, iar aceasta neștiința te-a neliniștit? De la Toma învățam  sa ne verbalizam confuzia si sa căutam răspunsuri atunci când nu știm!

Dumnezeu nu se intimidează de întrebările noastre! Întrebările noastre nu pot sa-l pună pe Dumnezeu “la colt” si sa-l închidă ca atunci când jucam Fazan. Un Dumnezeu care fuge de întrebări si se intimidează când este chestionat,…. Nu este Dumnezeu si nu merita a fi urmat!

Toma – Absent

Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.

Nu știm nici unde era plecat si nici de ce era plecat Toma dintre ucenici in seara in care Isus, după înviere, își vizitează ucenicii pe când aceștia stăteau cu usile si ferestrele încuiate de frica iudeilor. Cert este ca Toma nu era cu ei, era plecat! Aceasta absenta a lui Toma face ca el sa piardă câteva lucruri importante:

  • Pierde Pacea lăsata de Isus peste ucenici
  • Pierde oportunitatea de a vedea mâinile si picioarele străpunse, dovezile ca e chiar El, Mesia cel înviat
  • Pierde binecuvântarea de a primi Duhul lui Dumnezeu la cuvintele lui Isus : Luați Duh Sfânt”

Absenta lui Toma din camera in seara respective, face ca el sa fie frustrat si neîncrezător in relatările celorlalți. El își cere dreptulla o experiența personala, experiența pe care a ratat-o datorita absentei.

Ai ratat in viată momente importante? Sa întâmplat sa fi absent de undeva de unde nu ar fi trebuit sa absentezi? Cunoști sentimentul?  Atunci înțelegi prin ce a trecut Toma. Concluzia e simpla: Nu rupe rândurile, nu absenta, nu pierde oportunitățile pe care le ai.

Toma – Sceptic

Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Daca nu voi vedea in mâinile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.”

Toma vrea dovezi! Toma nu se sprijină pe relatările camarazilor lui. El vrea sa experimenteze personal, sa vadă, sa atingă!

Poate, dintre toate ipostazele di stările, prin care au trecut ucenicii in procesul lot de instruire, aceasta e starea cu care ne identificam de cele mai multe ori cei mai mulți dintre noi.

Vreau sa vad, vreau sa înțeleg. Cred dar vreau sa ating,…. E mai atrăgătoare credința de după atingere, de după experiența personala. Intr-o ipostaza ideala, nu avem îndoieli, nu avem nevoie de dovezi, …… dar intr-o lume reala, ca cea a lui Toma, vreau si eu sa “ pun degetul” sa vad , sa descopăr, sa experimentez.

In acest context, atitudinea lui Isus este extraordinara: “Apoi a zis lui Toma: „Adu-ti degetul încoace si uita-te …..” Vino, simte, vezi, explorează,…

Scepticismul uman este întâmpinat de revelație!

Toma – Convins

Drept raspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu si Dumnezeul meu!” (Ioan.20:28)

Ce este de remarcat la aceasta afirmație este ca ea e foarte personala. Ea este un fel de jurământ al loialități. Domnul meu, Dumnezeul meu!

Când înțelegi, când vezi, când găsești, te închini!

Înțelegi , vezi si găsești când cauți!

“Cine caută găsește” Isus H.

Scenariu predictibil si „dezgustator”

Din nou au murit oameni nevinovati. Oameni simpli care erau in drum spre lucru sau gata sa mearga sa se reuneasca cu familia lor cu ocazia sarbatorilor de Pasti!
Din nou um grup de musulmani au provocat soc si frica , chiar in inima Europei. Imi amintesc ca doar cu cativa ani in urma auzeam la stiri despre atacuri de acest fel in Afganistan sau in Irak. In ultimul timp auzim despre Turcia iar acum despre Belgia. Ce va urma?
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. In cateva randuri vreau doar sa imi exprim indignarea fata de neputinta si starea vegetativa a politicienilor si a liderilor europeni. Pe scurt sunt trist sa vad din nou acelas scenariu dezgustator pe care il vad in ultimi ani de fiecare data cand se intampla un atac terorist.
Scenariu: Atacul terorist,…. frica si teama,… Un grup de politicieni apare la stiri si ne asigura ca totul este in control si nu avem de ce sa ne temem,…., numarul victimilor creste,… apare la stiri un lider musulman care ne asigura ca ISLAMUL E RELIGIA PACII, …….Numarul victimilor creste,….. Un grup de oaameni care canta pasnic se aduna intr-o piata,… Niste politicieni apar la stiri si ne asigura ca ” AM INVINS”. Dezgustator.
Nici un lider european nu are curajul sa afirme clar si raspicat cateva realitati pe care noi oamenii simpli le-am priceput de mult timp:
– Multiculturalismul , construit pe criterii religiose NU FUNCTIONEAZA!
– Islamul Nu este o religie a pacii ( doar un naiv care nu a citit niciodata Coranul poate afirma acest lucru)
– A modela viata dupa exemplul lui Isus sau a lui Mahomed , da rezultate total diferite.

Ce ar trebui facut? Sa avem curajul sa recunoastem ca Islamul ca sistem este o amenintare pentru civilizatia Europei si nu numai, apoi sa gasim solutii realiste si concrete fara a ne mai ascunde in spatele principilui ieftin ” politically corect” .

Crestin vs Islam

 

12243166_867126663386038_5969761044472088423_nIntr-o Europa care se schimba cu repeziciune  social,religios si cultural trebuie sa stim ce atitudine si ce pozitie trebuie sa avem in raport cu acele curente ideologice si religioase care modifica ,schimba si modeleaza comportamentul  oamenilor.

Islamul, atat ca sistem religios cat si politic, atrage in ultima vreme atentia tuturor datorita evenimentelor sociale si politice. ( criza refugiatilor, atacurile teroriste declansate de islamisti, aparitia ISIS, etc)

Intr-un astfel de context este necesar sa stim :

  • Ce este Islamul?
  • Ce valori promoveaza Islamul?
  • Capacitatea istorica a Islamului de-a interactiona cu alte culturi si religii?

Insa cel mai important  pentru noi, cei care ne consideram crestini,  este sa stim care este modul corect de-a ne raporta la aceasta provocare si ce putem face sa urmam exemplul Domnului Isus  intr-un astfel de context?

Va asteptam Duminica 29.11.2015 , incepand cu ora 10.00 la slujba de dimineata unde vom aborda aceasta tem: Crestin vs Islam.

Marian Paduret , Pastor

Proiect Social: Casa lui Andrei

Sunt foarte multi copii, si foarte multe familii care si astazi in Romania locuiesc in conditii inumane si greu de imaginat. Cauzele sunt multiple,…  Andrei si familia lui se numara printre ei. Am aflat de Andrei datorita unei scrisorii pe care Andrei a scris-o lui mos Craciun . Nu cerea nimic, decat putina speranta si dorea sa nu se darame casa pe el in timpul iernii. Dupa cateva vizite facute lui Andrei, am decis sa ne implica si sa construim o casa pentru el si familia lui anul acesta. Te rog fa si tu cunostinta cu Andrei, vizionand clipul de mai jos si implica-te facand o donatie in conturile deschise pentru el la Banca Transilvania sau folosind Paypal. Fiecare contributie conteaza!

Vizioneaza clipul AICI

Esti Tata? Sa nu faci asta….

images

Nu e parinte care sa nu fi facut macar o greseala in educatia copiilor lor. Si multe din greseli sunt facute fara voia lor, din dorinta de a da o cat mai buna educatie copiilor. 

Nu intotdeauna insa, ceea ce au crezut ei ca e bine a venit in sprijinul copiilor si a educatiei lor. Iata 7 „pacate” pe care parintii le fac in educatia copiilor lor, descrise in cartea “Pais Brilhantes, Professores Fascinantes” (Parinti straluciti, profesori fascinanti), scrisa de Augusto Jorge Cury, psihiatru, psihoterapeut, om de stiinta si scriitor din Brazilia.

1. Corectia in public

Ati vazut multi parinti care isi cearta copiii de fata cu alti persoane (copii sau adulti), in incercarea de a-i responsabiliza si a-i face sa inteleaga ca gresesc. Acest lucru nu este deloc sanatos pentru cei mici. Si asta pentru ca expunerea publica (indiferent de varsta celui mustrat) duce la umilinta, traume si alte complexe foarte greu de depasit ulterior si care le va “bantui” toata existenta.

Corectia in public paralizeaza inteligenta, scade interesul de sine, si duce la teama de a expune viitoarele idei. Chiar daca se mai intampla sa va scoata din minti, nu umiliti niciodata copilul si, mai ales, nu-l certati in public. Chiar daca merita o pedeapsa serioasa, corectati-l in particular. Cel mai bine este sa-i invatati pe cei mici sa reflecteze asupra faptelor sale, iar acest lucru le va stimula gandirea.

2. Autoritate cu agresivitate

Parintii incearca sa se impuna in fata copiilor pentru a putea implementa regulile de educatie. Unii dintre ei, insa, sfarsesc lamentabil prin a-si impune autoritatea prin bataie. Un parinte care isi bate copilul castiga, cu siguranta, frica lui, dar ii pierde, incet si sigur, dragostea si respectul. Cand va simtiti luati de val, sunteti atat de nervos (nu neaparat pe copil), nu va revarsati furia asupra lui sau in fata lui. Iesiti din camera atunci cand nu puteti duce o conversatie civilizata.

Cu totii suntem stresati, cu totii putem avea mici conflicte in familie, cu totii putem fi agresivi. Important este sa-va dati seama ca ati gresit, sa va cereti iertare. Asa avem curajul sa gresim, asa trebuie sa avem curajul sa ne si reparam greseala. Nu de alta, dar copiii pot reproduce comportamentele noastre. Si ganditi-va numai la cate din lucrurile pe care le-ati vazut la parintii vostri ati jurat sa nu le faceti cu copiii vostri si, totusi, va surprindeti in viata de zi cu zi facandu-le. Inregistrarea facuta in tacere si neprelucrata creeaza modele in cele mai tainice zone ale personalitatii fiecaruia dintre noi.

Cand parintii reactioneaza cu violenta, impun o autoritate care sufoca ratiunea copiilor. Nu vor sa dialogheze cu copilul pentru ca au senzatia ca isi pierd autoritatea. Nu admit sa fie chestionati, nu admit comentarea propriilor esecuri, se comporta ca si cum ar fi perfecti si intangibili. Pe cand ei se tem doar de propria vulnerabilitate si atunci se ascund in spatele “autoritatii”.

Parintii nu trebuie sa se teama ca-si pierd autoritatea in fata copiilor, ci ca-si pierd copiii din cauza autoritatii.

3. Critica excesiva

Unii parinti sunt atat de preocupati de viitorul copiilor lor, sa fie morali, seriosi si responsabili incat nu le permit sa faca greseli si nici excese. Nu-i lasa sa se joace pentru ca se pot murdari sau pot face dezordine cu jucariile. Fiecare greseala sau nota proasta la scoala, fiecare atitudine “necugetata” se transforma in lungi siruri de predici si de critici, de cele mai multe ori in fata colegilor sau prietenilor. Mai mult, ii compara cu ceilalti copii “cuminti, ascultatori si destepti”.

Oare ce simt acei copii? Nu se simt ei oare cea mai dispretuita fiinta de pe pamant? Nu-si inchipuie oare ei ca nu sunt iubiti de parinti si cea mai buna solutie care se intrezareste este sa renunte la viata (mai ales daca vorbim de adolescenti)? Si chiar daca nu recurg la aceasta nefericita modalitate de rezolvare a problemelor, iar copiii devin niste adulti asa cum si-au dorit parintii (omeni buni, morali, seriosi si responsabili), care este oare pretul?

Pretul este nefericirea, timiditatea, fragilitatea, frustrarea. Copiii vor avea o groaza excesiva de critica celorlalti astfel incat se vor sacrifica pana la cote alarmante doar ca sa nu greseasca, isi vor ingropa visele, nu-si vor asuma riscuri pentru a nu primi oprobiul public.

Copiii sunt unici, nu-i comparati cu altii. Comparatia nu numai ca nu este educativa, dar nu stimuleaza absolut deloc ci, dimpotriva, umileste. Lasati-le copiilor “luxul” de a gresi, de a-si exprima parerile, de a se purta necugetat, de a-si asuma chiar si riscuri, pentru ca astfel vor invata cum sa-si croiasca drumul in viata.

4. Pedepse la furie si fara explicatii

Nu pedepsiti niciodata copiii cand sunteti nervosi, indiferent de ceea ce a facut copilul. Nimeni nu gandeste in primele 30 de secunde de furie, iar in acele secunde puteti face lucruri care sa raneasca mai mult decat v-ati inchipui. Pedeapsa fizica trebuie evitata. Daca dati cateva palme, ele trebuie sa fie simbolice si insotite de o explicatie. Nu durerea indusa de palme va stimula inteligenta copiilor si tinerilor. Daca v-au suparat, vorbiti despre sentimentele voastre, plangeti cu el daca asta simtiti. Cand copilul vostru greseste, discutati cauzele greselii. Nu puneti niciodata limite fara sa dati explicatii. Iata doua povesti de viata reale care va pot face sa intelegeti diferenta.

“O fetita de 8 ani a furat niste bani de pe tejgheaua magazinului scolii. Vanzatoarea a vazut-o si a dus-o de maneca la parinti facand-o hoata. Fetita era traumatizata. Parintii s-au speriat si nu stiau cum sa reactioneze. Se temeau ca fetita lor ar putea deveni cleptomana. N-au batut-o, in schimb au stat de vorba cu ea si i-au dat o suma de bani mai mare decat cea furata, spunandu-i ca ea este mult mai importanta decat toti banii din lume si ca cinstea este demnitatea celor puternici. Cand a implinit 15 ani, fetita le-a multumit parintilor pentru atitudinea lor si pentru faptul ca intr-un moment atat de dificil i-au aratat atata dragoste”.

“Un tata a fost chemat la politie dupa ce fiul sau a furat un CD dintr-un magazin. L-a batut in fata politistilor si nu l-a interesat nicio clipa ce se intamplase cu baiatul. Ajuns acasa baiatul s-a inchis in camera lui. Cand si-a dat seama tatal ca ar putea fi o problema, era prea tarziu. Baiatul isi luase viata, iar tatal ar fi dat orice sa poata intoarce timpul inapoi. Niciodata nu s-ar fi inchipuit ca-si va pierde fiul”.

5. Renuntarea la educatia copiilor

Toti parintii sau profesorii vor sa educe tineri docili, iar cei care ii fac pe parinti (sau pe profesori) sa se simta frustrati sunt acei copii care le testeaza calitatea de educatori. Copiii vostri complicati va testeaza dimensiunea iubirii, iar elevii vostri insuportabili sunt cei care va testeaza calitatea umana. Chiar daca va deceptioneaza, oferiti-le o compensatie inedita, dragostea voastra. Secretul este rabdarea, iar obiectivul este educarea afectivitatii.

6. Incalcarea cuvantului

Sunt parinti care nu spun NU copiilor lor. Cum nu suporta incapatanarile si agitatia copiilor, ei le promit indeplinirea tuturor dorintelor, pentru a evita altercatiile si pentru a nu frustra copiii. Si nu numai ca promit, dar nici nu-si tin cuvantul dat. Ce efecte pe termen lung are aceasta tactica? Vazandu-si parintii disimuland si netinandu-si promisiunea, copiii respectivi proiecteaza asupra mediului social in care traiesc o neincredere cumplita. Dezvolta nesiguranta si paranoia, cred ca toata lumea ii va dezamagi, sufera de mania persecutiei, nu vor reusi sa mentina prietenii stabile si nu vor sta prea mult timp intr-un loc de munca.

Tineti-va intotdeauna promisiunea, iar daca este vorba despre ceva ce are nevoie de un NU hotarat, nu va fie teama sa-l rostiti, chiar daca copiii vor face o criza dupa aceea. Iar daca gresiti, cereti-va intotdeauna scuze. Greselile, cat de grave ar fi ele, pot fi solutionate rapid daca sunt corectate imediat. Increderea insa este foarte greu de construit, foarte usor de demolat si aproape imposibil de reconstruit.

7. Distrugerea viselor si sperantelor

Fara speranta nu exista drum si fara vise nu exista motivatia de a continua drumul. Cuvinte de genul “Nu vei face nimic in viata!”, “Vei fi un ratat”, “Nu mai ai nicio sansa!”, “Imi aduci numai necazuri!” distrug sperantele si visele unui copil. Oricat de multe greseli ar face un copil, el trebuie sa primeasca imbratisarile si incurajarile parintilor sai. Cuvintele mentionate mai sus nu vor face decat sa-l adanceasca si mai mult in deziluzii. Copiii care isi pierd speranta au dificultati grave in a-si depasi conflictele, vor gravita mereu in jurul nefericirii lor emotionale si a esecurilor.

Nu conteaza dimensiunea obstacolelor, ci dimensiunea motivatiei de a le depasi. De aceea este fundamental pentru sanatatea psihica sa stii ca dupa cea mai neagra furtuna, urmeaza cel mai frumos rasarit de soare.

BIOGRAFIA LUI DAVID BRAINERD ; DOCTRINA DESPRE CONVERTIRE ÎN RANDUL INDIENILOR

 

  • Schița biografică

In anul 1649, la varsta de numai opt ani , Daniel Brainerd un orfan englez a venit in colonia Massachutess Bay . Dupa o perioada petrecuta in Massachutess Bay, tanarul David decide sa plece spre sud acolo unde Thomas Hooker, Pastorul bisericii din Newtown si Jhon Haynes guvernator al statului Bay au infiintat in vara anulul 1636  asezarea care avea sa devina ulterior orasul Hartford , din valea raului Connecticut. Tanarul David  Brainerd  se aseaza la 32 Km sud de orasul Hartford , unde pe o suprafata de treizeci de kilometri patrati pune bazele unei noi asezari ce se va numi  Haddam.[1]

Daniel Brainerd se casatoreste cu Hannah Spenser impreuna vor avea  sapte fii si o fica. In tot acest timp Daniel Brainerd a prosperat ocupand diferite functii de conducere si devenind  un mare proprietar de pamanturi. Cel mai tanar dintre cei sapte fii pe nume, Hezekiah a fost se pare si cel mai inzestrat. El a mostenit o mare parte de avere ar a si fost capabil sa studieze si sa fie pregatit sa ocupe functii publice  de mare importanta. A fost membru in noua conducere a statului Connecticut . Incepand cu anul 1723 a devenit membru al Senatului, functie in care a ramas pana la moartea sa in anul 1727. Pe langa functiile si titlurile publice pe care Hezekiah Brainerd  le-a  avut , el a fost si un crestin autentic si devotat, modelat de tiparul puritan autentic. Un descendent al sau l-a descris in felul urmator: „..un om de o mare demnitate si autocontrol avand conceptii stricte despre prerogativele si  autoritatea parinteasca, o atitudine puritana stricta fata de ritualurile religioase si o integritate ferma ca barbat si ca functionar public, si de o meticulozitate extrema in viata sa  de crestin” [2] Hezekiah Brainerd a a vut o casatorie fericita cu Dorothy Hobart, vaduva unui maior , Jhon Mason , un erou al razboiului cu indienii. Dotothy i-a raruit lui Hezekiah  cinci fii si patru fice.  Astfel, pe data de 20 Aprilie anul 1718 , o zi de primavara, se naste in familia lui Hezekiah si Dorothy Brainerd cel de-al  trei-lea  fiu , pe care il numesc David. El avea sa faca cunoscut si sa aduca mult respect numelui Brainerd.

Inca din copilarie , potrivit propriilor sale cuvinte, David Brainerd a fost „o persoana sobra , inclinata mai degraba spre melancolie..”[3] . Primele preocupari sufletesti apar pentru David Brainerd la varsta de 7 – 8 ani. Incepand din acest moment a inceput sa fie preocupat de problema sufletului si a mortii.

In anul 1727, pe cand avea numai 9 ani , tatal sau moare iar acest lucru in mod cert accentueaza starea de melancolie si preocuparile sufletesti pe care deja le avea. Acest lucru l-a motivat sa isi indeplineasca cu o foarte mare constinciozitate, toate indatoririle religioase. A fost trezit insa din aceasta stare se siguranta fireasca in iarna anului 1732. Se pare ca o molima aparuta in orasul Haddam si privelistea mortii, l-a determinat pe tanarul David Brainard sa se gandeasca si mai serios la mantuirea sufletului. La cateva luni numai , in  martie moare si masa sa , devenind astfel orfan la varsta de numai 14 ani.

Intre anii 1732-1739 , David Brainard se lupta  cu aceste trairi sufletesti profunde, lucru care ii marcheaza intreaga copilarie si tinerete.  In 1733 se muta in East Haddam unde locuieste pentru patru ani, iar in 1737 se muta la Durham cu scopul de-a lucra la ferma parintilor. Este de folos a se mentiona ca la un an dupa, respectiv in anul 1738 , David Brainerd se muta in casa domnului Fiske, care era pastorul Bisericii din Haddam. Acest om evlavios are o puternica influenta puritana asupra tanarului David. Sub intrumarea lui David Brainard  devine mai retras si cauta compania oamenilor in varsta cu experienta si seriosi. El face acest lucru ca urmare a sfaturilor si indrumarilor primite de la Domnul Fiske.

Acest travaliu al sufletului, aceste framantari interioare aveau sa continuie pana  in vara anului 1739. Este vrednic de remarcat faptul ca David Brainerd a continuat sa fie toata viata inclinat spre melancolie si  mai mereu parca  vulnerabil la descurajare. Experienta traita insa in vara anului 1739, mai precis pe 12 iulie intr-o zi de Sabat , dupaamiaza[4], avea sa sedimenteze bazele teologice pe care ulterior va zidi lucrarea sa misionara si sa experimenteze mantuirea si neprihanirea lui Hristos. Nimeni nu poate reda cu o mai mare acuratete, decat propriile lui cuvinte, cele intamplate atunci: „….pe cand treceam printr-o padure deasa si intunecoasa, inaintea mea s-a deschis parca o priveliste uluitoare, a unei glorii de nedescris. Nu ma refer la vre-o stralucire exterioara, intrucat nu am vazut asa ceva,……. era vorba de o perspectiva de o noua intelegere launtrica a lui Dumnezeu, cum nu mai avusesem niciodata pana atunci, sau nici macar ceva asemanator……… am vazut insa slava lui Dumnezeu. Sufletul meu s-a umplut de o bucurie de nedescris, vazand un astfel de Dumnezeu, o Fiinta atat de glorioasa, si am fost multumit si satisfacut in sufletul meu ca El este Dumnezeu peste toti in veci de veci. Sufletul mei a fost ata de captivat si incantat de Dumnezeu, incat m-am lasat complet absorbit in El. In felul acesta Dumnezeu mi-a dat dorinta de a-L preamari, de a-L pune pe tron si de a face din onoarea si gloria Sa, ca imparat al universului, tinta mea finala,…….. Calea mantuirii mi s-a deschis in fata intr-un mod atat de intelept, de potrivit si de maret, incat m-am mirat ca ma gandisem inainte ca ar putea exista o alta cale a mantuirii. Am fost uimit ca nu renuntasem mai demult la planurile mele si nu acceptasem aceasta cale a mantuirii, minunata , binecuvantata si mareata. Daca as fi putut gasi mantuirea prin faptele mele sau prin vre-o alta metoda la care meditasem inainte sufletul mei le-ar fi respins acum pe toate. M-am intrebat cum de nu vede si nu accepta intreaga lume aceasta cale a mantuirii prin neprihanirea lui  Hristos.” [5]

In toamna aceluias an David Brainerd intra la Yale pentru a studia si a se pregati pentru lucrarea lui Dumnezeu. La scurt timp insa dupa ce incepe scoala este dejamagit si descurajat de preocuparile lumesti a colegilor sai, si datorita unei imbolnaviri suferite datorita se pare a frigului din acea iarna, David este sfatuit sa se intoarca acasa pentru o vreme si sa se recupereze. In acest timp cat el a fost acasa si s-a refacut , influenta miscarii „Noilor Lumini” a partuns si in cadrul universitatii Yale. Atunci cand s-a intors la universitate David Brainerd a fost placut surprins de schimbarile  petrecute in randul colegilor sai. Acest nou curent al trezirii spirituale promovat in mod special de George Whitefield si Jhonatan Edwards a  avut un puternic impact asupra vietii  lui.  Din pacate in urma unui incident nefericit, David Brainerd este exmatriculat  si desi va incerca de mai multe ori sa fie reprimit, acest lucru nu se mai intampla niciodata. Acest incident urma sa aiba consecinte profunde, atat asupra lui David Brainerd dar si asupra evenimenteloc care au avut loc dupa aceea. Sunt persoane care atribuie inceputul universitatii Princeton , ca o reactie a celor care, simpatizantii miscarii Noii Luminii, au avut-o fata de exmatricularea lui David Brainerd si a formalismului prezent la Yale. Exista dovezi importante in sustinerea aceste teorii.  David Dudley Field  , autor al Genealogiei familiei Brainerd in Statele Unite  mentioneaza in relatarea sa martuira  fiului reverendului lui  Dickinson din Norwalk care sustine ca infiintatea Colegiului Princeton se datora simpatiei pentru Brainerd , intrucat autoritatile de la Yale nu au fost deacord s-ai ofere diploma.[6]

In anul 1742, David Brainerd , predica pentru prima data unor indieni care traiau pe malurile raului Housatonic. La numai daua saptamani dupa ordinarea lui ca Predicator, din partea miscarii Noile Lumini. Tot in acelas an  in luna Noembrie , la numai cateva zile dupa moartea fratelui sau Nehemiah, David Brainerd primeste din partea Societatii Scotienie pentru Raspandirea Cunoasterii Crstine, instiintatea ca a fost ales in vederea desemnarii ca misionar pentru triburile de indieni. Presedintele bordului de conducere a societatii din New York era Ebenezer Pemberton , un adept al miscarii Noile Lmini. Dupa un interviu cu membrii bordului de misiune David Brainerd este acceptat si insarcinat sa mearga pe campul evangheliei cat mai curand posibil. Dupa o scurta de perioada de pregatire, in primavara anului urmator David Brainerd  isi incepe misiunea printre indieni din statul New York.  Pentru un an aproximativ lucreaza la Kaunaumeek , unde pune si bazele unei scoli. Se muta apoi la bifurcatia raului Delaware  unde lucreaza printre indienii de aici pentru inca un an. Este locul in care pentru prima data de cand pasise pe campul de misiune isi construieste o casa. Din acest punct intreprinde mai multe calatorii misionare , vizitand diferite triburi de indieni aflati in amontele raului Susquehanna. Cu toate acestea rezultatele lucrarii lui misionare nu erau incununate pe masura efortului depus si nici a asteptarilor pe care David Brainerd le avea.  Binecuvantata rodire, avea insa sa vina in urmatorul an, odata cu vizita pe care David Brainerd a facut-o comunitatii de indieni din Crossweeksung. Acesti indieni, putini la numar pentru inceput, au inceput sa asculte si sa manifeste un real interes fata de predicile lui David Brainerd. La scurt timp numarul lor a inceput sa creasca si cei care ascultau cuvantul predicat au inceput sa traiasca semnele autentice ale convertirii. Numarul lor a crescut pe parcursul unui an la apx . 130 de persoane, persoane care alcatuiau noua comunitate de crestini indieni de la Crossweeksung.

Chiar daca lucrarea pe care o desfasura acum era incununata de binecuvantare, si in ciuda stari de sanatate foarte precare David Brainerd, nu a contenit sa se roage si sa fie framantat de starea spirituala a indienilor de la bifuracatia raului Delaware si a indienilor din amontele raului Susquehanna. Ca rezultat al acestei stari David Brainerd planuieste si intreprinde o noua calatorie misionara printre triburile pagane din acele zone. Drumul lung, conditiile meteo si dificultatea traseului ava sa inrautateasca si mai mult starea de sanatate a misionarului. Cand s-a intors in mijlocul turmei lui care acum era localizata la Cranbury , i-a gasit rugandu-se pentru el.

Constient de starea in care se afla , David Brainerd preda stafeta lucrarii , fratelui sau, iar el se intreapta incet spre nord cu scopul de-a ajunge in casa prietenului si mentorului sau Jhonatan Edwards. Pe data de 28 Mai 1747 ,  in casa familiei  Edwards  soseste in calitate de oaspete tanarul misionar David Brainerd. Era deja istovit si bolnav, drumul si boala il epuizase de orce putere. Spera sa  isi refaca sanatatea in cadrul acestui camin primitor , din nefericire nu mai putea fi salvat. Starea lui a continuat sa se inrautateasca din ce in ce mai mult, in ciuda faptului ca era ingrijit de tanara Jerusha , fica lui Jhonatan Edwards.

In dimineata zilei de 9 Octombrie , in timp ce statea in patul din camera sa, sufletul sau a plecat , pentru a se intalni cu Cel pe care L-a iubit si   L-a slujit cu atat drac in tot acest timp. Viata lui si scantea aprinsa de el avea sa ramana si sa influenteze nenumarati. Viata si jurnalul  a fost si inca este o unealta minunata folosita de Dumnezeu , pentru a aprinde si pe alti oameni cu  focul si pasiunea misiuni. Lumina aprinsa de el mai arde si azi!

 

  • Modul in care David Brainerd a abordat evanghelizarea.

Modul in care David Brainerd a abordat evanghelizarea poate fi inteles numai daca se tine seama de influenta pe care Puritanismul a avut-o asupra lui.  Puritani doreau sa redea Bisericii puritatea ei originara, asa cum este ea descrisa in Noul Testament. Ei au fost oameni ai inchinarii si ai Cuvantului. Pentru ei Dumnezeu era suveran iar Cuvantulul Lui trebuia iubit si explorat in toata profunzimea si frumisetea sa. Intr-un context puritan, inconjurat de oameni cu o puternica etica a muncii, David Brainerd creste si se formeaza. Este adevarat ca in multe locuri nevoia de trezire spirituala , pe vremaea lui David Brainerd era una stridenta. Ca raspuns la aceasta nevoie Dumnezeu incepe sa lucreze prin oameni ca George Whitefield , Jhonatan Edwards, Gilbert Tennent si alti. Ei aveau sa inspire si sa trezeasca la o viata sfanta ,  generatia lui David Brainerd. Ei au initiat miscarea care a fost numita Noile Luminii.  Ei , acesti barbati au avut o puternica influenta asupra lui David Brainerd si asupra felului in care acesta a abordat si predicat Evanghelia. Cele mai pretioase relatari despre  felul in care David Brainerd a abordat Evanghelia , dar si alte aspecte teologice , le gasim in jurnalul sau, editat si publicat dupa moartea sa de catre Jhonatan Edwards.

Cateva insemnari din jurnalul lui , in timpul luni august, pe cand lucra in mijlocul indienilor de la Kaunaumeek , ne ajuta sa descoperim felul in care David Brainerd aborda Evanghelizarea. David Brainerd isi incheie relatarea de pe 22 august in jurnalul sau cu expresia „Seara am petrecut un timp inpreuna cu sarmani oameni incercand sa-i instruiesc. Doamne ai mila de sufletele lor.”[7]. In ziua urmatoare, el isi continua relatarea , dezvaluind adevarata forta care sta in spatele intregului efort depus: „Sufletul meu a fost preocupat, nu atat de mult de sufletele oamenilor, cat de Imparatia lui  Cristos, ca aceasta sa se faca vazuta in lume, pentru ca Dumnezeu sa fie cunoscut ca Dumnezeu pe intreg pamantul”[8]

Aceste relatari ne ajuta sa avem o imagine a felului in care David Brainerd oborda Evanghelizarea.  Tanarul misionar  aborda Evanghelizarea in termeni militari. Pentru el Evanghelizarea era o invadare vizibila a suveranitatii Lui Dumnezeu. Teritoriile Satanei erau cucerite printr-o expansiune a Imparatiei lui Dumnezeu.

Asadar convertirea pacatosilor si intoarcerea lor la Dumnezeu nu era importanta in primul rand  de dragul salvarii sufletelor lor, desi acest lucru inevitabil avea loc,  ci pentru ca Imparatia Lui Dumnezeu sa se instaureze in inimile oamenilor. Se poate spune ca Evanghelizarea , asa cum a abordat-o David Brainerd era predicarea adevarului Lui Cristos cu scopul ca Imparatia Lui Dumnezeu sa se largeasca si sa se instaureze in inimile cator mai multi oameni. Pacatosii erau mantuiti, dar nu aceasta era forta motivatoare pentru misiune.

 

  • Ce doctrină domină în predicarea lui?

Experienta personala pe care David Brainerd a trait-o pe 12 Iulie 1739, a avut un impact major teologiei lui putem deduce ca a imbratisat cele 39 de teze ale Bisericii Angliei, de origine calvinista.

La fel ca si la oameni pe care David Brainerd  i-a apreciat si stimat , George Whitefield, Jhonatan Edwards, Joseph Bellamy,etc  , in invatatura si predicarea lui de disting foarte clar cateva aspecte:

  • Suveranitatea Lui Dumnezeu
  • Depravarea naturii umane
  • Nevoia absoluta a nasterii din nou
  • Justificarea prin credinta

Dintre toate acestea, doctrina care se distinge prin frecventa cu care revine asupra importantei ei , dupa opinia mea, este doctrina Justificarii prin credinta.

Dupa multe convulsii sufletesti si dupa o lupta cu el insusi, grstand din deznadejdea oferita de increderea in fapte, David Brainerd a experimentat el insusi aceasta Justificare si neprihanirea care vine ca rezultat al credintei.  Se observa apoi ca in toate relatarile , acolo unde Duhul lui Dumnezeu a miscat si schimbat inimile oamenilor ca rezultat al lucrarii si predicarii Evangheliei, intodeauna era prezenta o anumita neliniste, tulburare fata de starea sufletului , o constienta a nevredniciei si a inevitabilei pedepse a lui Dumnezeu, urmata apoi de experimentarea credintei. Experimentarea momentului in care persoana era justificata prin credinta si primea bucuria si pacea care vin de la Dumnezeu. Doctrina Justificarii prin credinta a fost prezentata intodeanuna ca fiind singura modalitate de-a scapa de povoara pacatului si de-a primi iertarea si neprihanirea lui Dumnezeu

 

  • Exemple de convertire . Felul în care credinciosii erau instruiți după convertire.

Convertirile care a avut loc in urma efortului depus de tanarul misionar au fost cu siguranta multe si fiecare a fost importanta. Totusi, cel putin una , cred ca a fost pentru David Brainerd o reala incurajare si un real ajutor. Este vorba de traducatorul sau Moses Tattamy.

Relatarea convertirii lui Moses Tattamy  pe care o gasim in jurnalul lui David Brainerd  ne descopera cateva dintre etapele pe care un convertit le parcugea. Moses devine traducatorul lui Brainerd  si este prezentat ca fiind un indian cu o cultura generala peste medie, si cu o viata morala acceptabila. Printre indienii atunci  betiile si crimele erau frecvente. Pe masura ce traducea mesajul evangheliei pentru David, a inceput sa fie din ce in ce mai interesat si preocupat de starea sufletului sau.  A incercat sa ajunga la Dumnezeu prin propriile fapte si viata traita disciplinat , dar dupa cuvintele lui Moses a ajuns sa se blocheze la un moment dat ca in fata unui munte inalt de netrecut.  Aceste convulsii sufletesti s-au intensificat pana acolo incat Moses ajunsese potrivit propriilor cuvinte sa „ ma cobor in adancul iadului; ca nu mai este nici o speranta pentru mine, findca nu puteam face absolut nimic bun: iar daca Dumnezeu m-ar lasa singur la nesfarsit si as incerca mereu tot nu as putea safce dacat ceea ce este mai rau.”[9]

Toate aceste framantari au continuat pana cand la un moment dat Noses Tattamy  a auzit o voce , cineva care ia spus cu glas tare: „Este Spernata, este spernata!” El a ajuns sa se bazeze pe aceasta Speranta in totalitate si sa fie transformat radical intru-un on nou. A fost botezeat el si intreaga lui familie.

Un alt exemplu , parca similar de convertire, relatat pe paginile jurnalului sau este cel al unei femei care a venit din curiozitate sa il auda pe David Brainerd predicand la Crossweeksung. Ea a venit sa il btjocoreasca. Totusi in momentul can David Brainerd a inceput sa predice femeia a inceput sa tipe in mod necontrolat. Nu a mai putut sta nici jos si nici in picioare in tot acest timp. Intinsa la pamant ea a inceput sa se roage „Ai mila de mine si ajuta-mi sa-ti dau inima mea!”Ea a continuat sa se roage in acest fel mai multe ore.

In ambele exemple observam o puternica framantare , travaliu al sufletului , ca rezultat al convingeri Duhului Sfant , in ce priveste pacatul si nevrednicia noastra , dar si singura cale de-a fi iertati si mantuiti : Hristos.

David Brainerd  a instituit standarde inalte pentru cei care se converteau.  Ei trebuia sa dea dovada de o schimbare a caracterului si a comportamentului si sa renunte la orce fel de obiceiuri pacatoase din trecut. Sunt relatari in care cei convertiti se schimba radical si devin oameni noi.

De fiecare data David Brainerd a acordat timp pentru instruirea celor care se converteau , si in careul intalnirilor pe care le avea cu ei , el i-a instruit cu privire la felul in care trebuie sa traiasca sau cu privire la viata de dincolo de moarte care ii asteapta.

In concomitent cu acesta David Brainerd  s-a si implicat in ai apara pe indieni de nedreptatile care veneau din partea albilor care in lacomia lor voiau tot mai mult pamant. De multe ori indieni erau imbatati si pacaliti sa vanda pamantul albilor pe nimic dupa care erau scos afara de pe proprietatile lor. David Brainerd a incercar sa ajute de multe ori inidienii in aceasta privinta si chiar a reusit sa isi atraga antipatia unor albi care l-au cauzat de lucruri false. In cele din urma el se hotaraste ca pentru cei convertiti sa intemeieze o comunitate noua pe care o va numi Bethel la Cranbery.

Datorita acestui lucru , si daca tinem seama si de scoala pe care a infiintat-o la inceputul misiunii sale, ca David Brainerd a  avut o abordare holistica a Evangheliei. El nu a aratat interes numai fata de starea lor sufleteasca  , ci si de viata lor sociala. Pentru el ,  expandiunea Imparatiei lui Dumnezeu presupunea inclusiv o schimbare sociala.

  • Analiza personala

Lucrarea misionara a lui Dvid Brainerd , desi scurta ca perioada de timp, este una dintre cele mai motivatoare  din istoria crestinismului.

Desi a avut o personalitate inclinata spre melancolie si spre descurajare a gasit prin harul lui Dumnezeu suficiente resurse sa fie un pionier si sa croiasca un drum acolo unde nu fusese niciodata unul. Desi a avut o sanatate subreda tot timpul vieti, se pare sa inca din tinerete a inceput sa se lupte cu tuberculoza, el a calatorit calare pe cal si nu de putine ori pe jos , mii de kilometri, trecand obstacole si infruntand pericole deosebite.  In toate aceste David Brainerd , inspira si da un exemplu de teneacitate si dorinta de a-ti depasi propriile limite. Se distinge asa de clar insa, pe tot parcursul vietii lui, dependenta pe care a avut-o de Dumnezeu. Felul atat de personal si intim in care trata relatia lui cu Dumnezeu prin rugaciune. Modul natural in care comunica cu Dumnezeu.

  • Pentru mine este important de remarcat ca metodele de evanghelizare ale lui David Brainerd au fost diferite de cele pe care moravienii le foloseau. David Brainerd a pus pe primul loc in Evanghelizare predicarea cuvantului si s-a asteptat ca acest cuvant plin de putere sa genereze acel convulsii in sufletul ascultatorilor care mai apoi sa ii conduca spre cruce si har. El nu a vazut ca prioritara o desfasurare a unei activitati educative sau  sociale daca nu erau mai intai manifestate roadele unei convertirii autentice. Pentru David Brainerd, necredinciosilor le era predicata evanghelia , iar convertitii intrau intr-un

proces de educare si alte activitati sociale.

  • Cred ca felul „militar”in care David Brainerd vedea Evhanghelizarea a facut lucrarea sa sa fie unica.  Forta motivatoare din spatele actiunilor nu era deci salvarea sufletelor , desi acest lucru inevitabil se intampla si era un motiv extraordinar de bucurie, ci o ascultare si o supunere fata de Dumnezeu. Dorinta de-a vedea Suvernanitatea si Gloria lui Dumnezeu invadand  teritoriile straine.

Aceasta abordare este foarte diferita de felul in care este promovat si implementat astazi „marketingul bisericesc”.  Astazi cele mai multe din reactiile Bisericii si actiunile ei sunt ca rezultat al unei nevoi sociale , in primul rand. Se spera ca printr-o implicare sociala eficienta sa se creeze contextul potrivit pentru predicarea eficienta a Cuvantului Lui Dumnezeu.

David Brainerd a actionat exact invers. Prima lui preocupare a fost nu sa educe sau sa faca altceva, el a predicat Cuvantul si dupa ce acesta a produs schimbare, a organizat credinciosii intr-o noua comunitate ingrijindu-se si de alte aspecte.  Este clar ca felul in care David Brainerd a abordat Evanghelizare a fost si in mod special este o provocare pentru noi astazi.

  • Este de remarcat faptul ca , la fel ca toti ceilalti puritani dedicati, David Brainerd a ridicat standarde inalte pentru cei care se converteau si voiau sa faca parte din noua comunitate de crestini. David Brainerd nu a dorit sa aiba o biserica plina de crestini nominali, pentru el simpla marturisire cu gura a credintei nu era suficienta. Caracterul si felul de vietuire a persoanei trebuia sa reflecte adevarul Evangheliei.  Obiceiurile vechi trebuiau parasite. Schimbarea era vizibila.

Din nou , acest lucru provoaca Biserica noastra de azi.

 

Prin viata si lucrarea desfasurata intr-un timp atat de scurt, David Brainerd este si va ramane  un reper si un model pentru toi cei care vor sa urmeze pe Isus Hristos si sa se implice intr-o lucrare de pionerat. Dependenta lui de Dumnezeu, seriozitatea cu care se autoevalua si tenacitatea cu care si-a urmarit chemarea , au fost pentru mine o reala inspiratie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE

  1. John Thornbury , David Brainerd ,Misionar printre triburile de indieni din America, Editura Faclia , 2007
  2. Jonathan Edwards , Viata si Jurnalul lui David Brainerd, Editura Perla Suferintei, 2009
  3. David Duley Field, The Genealogy of the Brainerd Family in the United States , New York , 1857

[1] John Thornbury , David Brainerd ,Misionar printre triburile de indieni din America, Editura Faclia , 2007, p.33

[2] Thomas Brainerd , Life of David Brainerd , p.33

[3]Jonathan Edwards ,  Viata si Jurnalul lui David Brainerd, Editura Perla Suferintei, 2009, p.22

[4] Jonathan Edwards ,  Viata si Jurnalul lui David Brainerd, Editura Perla Suferintei, 2009, p.32

[5] Jonathan Edwards ,  Viata si Jurnalul lui David Brainerd, Editura Perla Suferintei, 2009, p.46-47

[6] David Duley Field, The Genealogy of the Brainerd Family in the United States , New York , 1857

[7] Jonathan Edwards ,  Viata si Jurnalul lui David Brainerd, Editura Perla Suferintei, 2009, p.99

[8] John Thornbury , David Brainerd ,Misionar printre triburile de indieni din America, Editura Faclia , 2007, p.90

[9] John Thornbury , David Brainerd ,Misionar printre triburile de indieni din America, Editura Faclia , 2007, p.140