Un soi de drac,.. pe val,…

materialism-e1372779862266Cu mult timp in urma, aproximativ 18 ani, un om , un om pe care il respect foarte mult , mi-a spus într-o zi in felul următor: “Marian , îmi este teama ca materialismul alergarea după lucrurile lumii se va strecura si va pătrunde in AND – ul Bisericii din Romania. Oamenii vor uita sa prețuiască relațiile, vor înceta sa fie asa de ospitalierii ca acum si vor deveni  din ce in ce mai preocupați de ei si nevoile lor numai.”

Cuvintele lui, imi amintesc si azi foarte bine,  mi s-au părut asa de nepotrivite, de ne la locul lor, ieșite din context.  “Ce stie el , m-am gandit eu..? habar nu are, noi romanii suntem altruiști , ospitalierii, mai ales pocăiții, asta nu se va schimba..”

Încet, încet lucrurile s-au schimbat mult in Romania,.. toti realizam acest lucru. Putin câte putin in ultimii 18 ani , acest soi de drac , materialismul, si-a înfipt colții si rădăcinile adânc in neamul nostru si in Biserica lui Hristos.

Am crescut într-o Biserica , când eram mic, pe vremea lui Ceaușescu, unde oameni toti erau modești si duceau o viata foarte simpla. Aveau foarte putin, rareori necesarul de zi cu zi. Oameni erau săraci, DAR, am notat câteva lucruri

–          In fiecare luna se strângeau bani pentru văduve si orfani

–          In fiecare toamna Biserica cumpăra lemne familiilor foarte sărace sau femeilor bătrâne si singure

–          Se gaseau voluntari din belșug atunci cand trebuia sa se faca vre-o “claca” pentru a taia si aseza 3 sau 4 carute de lemne pentru niște bătrâni sau oricare ar fi fost provocarea,…

–          Cand veneau oamenii la Biserica duminica , pe langa biblie  foarte multi dintre ei  aveau cate ceva in plasa , poate ceva cartofi, faina sau … pentru a darui  unei persoane mai sarace si mai nevoiase. Pe langa cantarile care se cantau si rugaciunile care se faceau, locul de rugaciune de multe ori era un “hub “ in care oameni se ajutau uni pe altii. Exsta in Biserica atitudinea de-a veni la inchinare sa daruiesc , sa dau ceva,..

O Doamne cat de mult toate astea  s-au schimbat astazi. Sau poate s-au schimbat numai in contextual meu?!

–          Oamenii sunt din ce in ce mai preocupati de ei si de nevoile lor numai.

–          Din ce in ce este mai greu sa gasesti voluntari in Biserica care sa vina sa ajute, sa se implice in lucrarea de slujire.  Este foarte amuzant ca a devenit mai usor sa cauti voluntari in lume decat in Biserica!!??!!

–          Foarte rar oamenii mai vin la Biserica sa dea sa ofere ceva. Foarte multi vin sa vada ce pot optine, cum pot folosi Biserica sau numai atunci cand au nevoie de ea.  Uneori  chiar se așteaptă sa li se mulțumească ca au venit la biserica si Biserica trebuie sa se considere privilegiata de prezenta lor.  Oamenii se simt ofensați atunci când sunt provocați sa dea ceva sa jerfeasca și sa ajute pe cineva.

–          Oricât de mult am avea pentru noi , nu este suficient.  Se construiesc case , se cumpăra mașini, sau se schimba masini, nu e nimic gresit in asta , dar e gresit atunci când nu dai partea lui Dumnezeu si nu te îngrijești de sărac si de orfan.

–          Se poate găsi timp pentru un film, pentru o ieșite cu prietenii, pentru un fotbal, pentru o seara la mall,  repet nu e nimic greșit in asta, dar e greșit atunci când nu iti găsești timp sa vi la Biserica, la rugăciune la părtășie. ….

Se cheltuie mai mult , si lumea este mai sensibila pentru a ajuta câini si pisicile de pe strada, … nu e nimic greșit sa ai grija de animalele fără stăpân dar ceva nu e in regula cand  nu mai suntem sensibilii la a îngriji de copii care au viitorul in pericol si de oamenii in nevoie. …      Într-o zi am sa fac o campanie pentru animalele fără stăpân, deja anticipez asaltul de bunăvoința,… 

As putea sa continui  dar ma opresc, sincer sunt supărat.

Materialismul, astazi este un soi de drac pe val,..  desi nu am luat in serios avertizarea primita cu 18 ani in urma, Doamne ce bine a vazut omul aceala lucrurile si cum a putut sa anticipeze involutia evanghelicilor din Romania.

Viata Vesnica???

untitledStiu , sunt Pastor , in concluzie e normal sa cred in viata de apoi . nu? Logic,..  ( logic… ce mai e logic azi?)

Oare cati oameni mai cared azi in viata vesnica?  Viata dupa moarte?  Binenteles ca multi oameni vor spune ca da, cred. Dar eu nu caut afirmatii si intentia mea nu este sa „smulg ” niste declaratii  doctrinare corecte.  Oare astazi mai credem in viata vesnica? Sunt cateva lucrurii pe care le am in vedere atunci cand pun aceasta intrebare.  Cred din toata inima ca daca raspunsul la aceasta intrebare este unul afirmativ , atunci aceasta credinta in viata vesnica  TREBUIE sa se vada. O credinta AUTENTICA in viata vesnica schimba radical modul in care :

1- Noi traim in fiecare zi. Daca cineva crede cu adevarat in viata vesnica, traieste cu sfintenie si curatie de inima. Aceasta credinta ii va modela comportamentul si caracterul.

2- Noi ne vom cheltui resursele noastre. Felul in care ne cheltuim banii, va defini unde ne este comoara noastra si unde e comoara este si inima. modul cel mai simplu , uneori , de-a vedea unde ne este comoara , este sa ne uitam pe ce am cheltuit bani si resursele noastre in ultimele luni. Acolo de este inima!  Cine crede in viata vesnica , va strange comori in cer.  Este credincios in a investi , banii , resursele personale in lucrurile cu valoare vesnica. Va da partea Domnului credincios, va investi si va sustine lucrarea misionara,…… E drept, azi putini mai sunt cei care cred cu adevarat in viata vesnica. Viata de aici, aceasta farama , mizera , si scurta a exsistentei noastre, ne-a captat toata atentia.  …

3- Noi vom vesti Evanghelia. Cine crede in viata vesnica, nu are liniste sufleteasca , pana nu imparte vestea buna a mantuirii cu cei nemantuiti din jurul lui. Pentru cine crede cu adevarat in viata vesnica,  vestirea Evangheliei devine o chestiune serioasa, de viata si de moarte. Este lucrul care poate face cu adevarat diferenta pentru oameni.  Omul cu credinta in viata vesnica, va  spune si va sustine Evanghelia, IN ORICE LOC SI IN ORICE MOMENT.

Oare cati mai cred azi in viata vesnica?  Daca e sa judecam intrebarea dupa felul in care traim, dupa felul in care sunt Bisericile astazi si dupa felul in care credinciosi de azi isi traiesc viata si isi stabilesc prioritatile, ….. putini , cativa mai cred cu adevarat in viata vesnica. Cu regret,…

Ai carte , ai parte!

Ca multi altii pana azi am crezut ca acest proverb e un indem explicit si persuasiv, motivator pentru a invata, a fi serios la scoala,.etc.

Azi insa , am inteles de ce noi ca popor am fost mai dezinteresati de carte, comparativ cu alte popoare ale Europei , in ciuda prezentei unui astfel de proverb, popular si motivator.

Cand s-a impartit pamantul la tarani, certificatele de proprietate se numeau „carte” deci aveai carte, aveai parte, ( o bucata de pamant, o bucata de parcea,…)

Ai carte, ai parte ; Il inteleg acum pe Ion , personajul lui Rebreanu , el nu a avut „carte” , dar  a facut rost totusi de pamant. Romanul se descurca , mereu. Viata bate filmul, mai ales la noi.