Norge har farget hender

E12356744_753795638059897_5122915327225562649_oste ceva timp de cand copii familiei Bodnariu, au fost luati ( rapiti ) de autoritatile norvegiene.

Au fost spuse multe, poate prea multe, iar in ultima vreme se constata si o oarecare implicare a societatii civile, lucru foarte pozitiv. Ma refer aici in special la protestele organizate in Romania si diaspora.

Acest “caz”, are menirea de-a ne provoca mai intai pe noi, neoprotestantii, din Romania si diaspora. Ne provoaca sa gandim si poate sa regandim multe lucruri. Am sa mentionez cateva dintre ele:

  • Rolul Bisericii in educarea continua a parintilor. In ce fel Biserica intelege ca trebuie sa iasa si din sfera experientelor emotionale si a performantelor individuale si sa ofere asistenta si suport real oamenilor?
  • Disciplina in familie. Trebuie sa exsiste forme de disciplinare a copiilor? Daca da de ce fel?
    Aici ar fi foarte multe de spus.
  • Felul in care comunicam in familie si mai ales felul in care comunicam motivatia pentru existenta disciplinei.
  • Intelegerea societatii in care traim. A o intelege nu a accepta valorile ei. De prea multe ori ne inchidem si formam un soi de cultura de depozit, iar cand ne ciocnim cu restul lumii realizam ca nu suntem pregatiti si nu stim ce ar fi trebuit facut.

Cam atat deocamdata. Sunt insa alaturi de familia Bodnariu, si consider ca Norvegia le face o mare nedreptate. Disciplinarea copilului cu cateva palme NU da dreptul nimanui sa nege calitatea de parinte a unui om si s

a rapeasca drepturile parentale asupra copiilor. Imaginati-va ca am varsat din greseala un pahar cu apa, iar cineva vine si poate sa-ti rapeasca dreptul de-a mai folosi apa potabila in virturea faptului ca ai varsat un pahar. Absurd.

Au fost discutii cu parintii inainte sa le fie luati copii? Au fost sedinte de consiliere si suport? Exista dovezi de agresiune fizica certificate medical? S-a explicat limpede care este motivul pentru care autoritatile au recurs la aceste masuri drasnice? La toate raspunsul este NU.

Din pacate pentru Norvegia, in ciuda realizarilor economice si a altor performante, a inceput sa fie perceputa ca o tara “cu mainile patate” .