Intr-o seara , in timp ce ma intorceam acasa , am „nimerit” la radio povestea radiofonica pentru copii. Prostia omeneasca , de Ion Creanga.

A trecut vremea povestilor radiofonice sau de altfel, asa ca din instinct am dorit sa schimb frecventa in cautarea a ceva mai „serios”, potrivit varstei:) . In acel moment am „simtit”ca trebuie sa ascult povestea. Nu pot sa  explic sentimentul  pe care l-am trait dar am stiut intr-o fractiune de secunda ca trebuie sa ascult povestea radiofonica pana la capat !!!

Inarmat cu putina rabdare , mai ales ca stiam ce urmeaza , am inceput sa ascult pataniile eroului nostru prin lume ! Caratul lumini cu galeata , urcatul nucilor in pod cu furca, carul facut in interiorul casei  si care nu mai putea fi scos , ce sa mai , o lume,… pana la urma destul de contemporana noua.

In sfarsit ajung la ultima patanie, imi cam pierdusem rabdarea. Un om suit in pod , cu mainile inclestate de o funie roasa , dar destul de zdravana , tragea din rasputeri  o vaca  prinsa la celalalt capat al funiei.  Biata vaca , aproape sugrumata , opunea rezistenta  cu toata puterea , dar omul nostru , motivat  , determinat , tragea si mai tare !

– Buna ziua om bun ! Dar ce faci acolo?

– Iaca incerc sa trag vaca asta in pod si sa ii dau sa manance , ca au trecut zile bune de cand nu a mai mancat ceva!

Inca un p…. ( murmura eroul nostru printre dinti)

– Om bun , dar nu e mai bine sa ei cu furca fanul din pod si sa il arunci jos la vaca , decat sa incerci sa urci vaca in pod?

– …….. Ca bine mai zici dumneata ,  multumesc , ca de nu erai dumneata se prapadea vaca de foame,..:)

ATUNCI am inteles de ce trebuia sa ascult povestea.  De multe ori , si eu , si multi altii , incercam sa „tragem vaca in pod”.

In Bisericile noastre facem programe , slujbe , evanghelizari , etc. Le spunem oamenilor: Veniti ,….  Haideti ,   si tragem de funie cu toata puterea!

E timpul , sunt convins de asta, sa ne dam noi jos din pod cu Evanghelia si sa alergam noi dupa oameni.  Sa ne „dam jos din podul” , slujbelor si al Bisericilor noastre si sa mergem acolo unde sunt cei pe care vrem sa le spunem despre Dumnezeu.  Pe strada,  in scoli , prin satele prafuite sau apartamentele cenusii si pline de probleme,….

Cand Dumnezeu vrea sa ne vorbeasca poate folosi chiar si povestile din folclor!  Minunat.

A,…. era sa uit , .. inca ceva , in povestea lui Creanga , toti prostii pe care eroul nostru ii intalneste , dupa ce sunt invatati ce sa faca  , toti ASCULTA !  Astazi ,… traim int-ro lume diferita  ! 😉