Între așa de multe zgomote și așa de multe voci, parcă am uitat ce înseamnă liniștea. Dimineața devreme, când toți din familie înca se odihnesc, când lumina zilei începe a pâlpâi, atunci încerc să regăsesc liniștea. Chiar și atunci însa… latră Betoven, se aude apa în calorifere, pompele de la centrală… Cu toate acestea, e un pic de liniște. În dimineața aceasta, parcă “aud “ cum cad fulgii de zăpadă.
Iubesc liniștea pentru că atunci pot distinge, pot auzi vocea conștiinței. Este timpul în care pot asculta îndemnurile lui Dumnezeu, le pot distinge.
Unele lucruri nu se schimbă niciodata! La acest lucru am meditat în dimineața aceasta.
a- Dumnezeu vorbește dintr-un susur blând.
b- Pentru a auzi vocea lui Dumnezeu trebuie să faci liniște.
c- Pentru a experimenta o trezire personală și a fi folosit de Dumnezeu, trebuie să cultivi o viață de rugăciune. Să te rogi.
d- Dumnezeu zdrobește pe cei pe care ulterior vrea să-i foloseasca.
Unele lucruri nu de schimbă niciodată…
Mai simte oare cineva dorința aceasta de revenire la “adevăratele cărări vechi”? Mai este cineva care e convins că fără rugăciune, fără trăire după cuvânt și părtășie, nu se va schimba niciodată nimic nici în noi și nici în Bisericile noastre? Mai este oare astăzi cineva flămând după prezența lui Dumnezeu?
Sunt convins că DA. Hai să ne unim în rugăciune. Să căutăm să cerem și să batem cu perseverență la “ ușa divină” până vom primi. Este nevoie de oameni hotărâți. Unele lucruri nu se schimbă niciodată!
Vă chem ca împreună să căutăm pe Dumnezeu și să începem un lanț de rugăciune. Poate chiar seri sau nopți de rugăciune și părtășie. Parcă prea repede trece timpul și prea nasol l-am pierdut până acum. Cine vrea să tragă linie și să spună ”gata cu căldiceala”? Daca vrei sa te alături, te rog scrie-mi.
Mi-a placut ft mult comentariile tale referitor la viata crestina si cea cotidiana.